Nicolae Burlacu

Mama

Mama e cuvântul ce-nseamnă viaţă
E izvorul de alinare,
E cărarea de îndrumare,
E a sufletului vindecare,
Mama e cuvântul ce-nsemană viaţă.

Mama e un glas în tăcere ascuns,
E o şoaptă şi-un veşnic răspuns,
La-ntrebări nedezlegate -
Mama le cuprinde pe toate!

Mama e un murmur şi-o gingaşă floare,
Mama e albina ce zboară în soare,
Mama e furnica ce veşnic adună
Cu toţii pe noi îmnpreună.

Mama e al cerului nour pribeag,
Mama e un mare de lacrimi şirag,
Vărsat pentru noi în necazuri -
Pe a vieţii înalte talazuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A plecat cândva în lume

A plecat cândva în lume,
Şi-a uitat de casa sa,
Ca să-şi caute norocul,
Să-şi găsească steaua sa...

Dar strivit de raza blândă,
A celestului cuvânt,
A uitat de adevărul
Ce guvernă pe Pământ...

Şi-a uitat de Sfânta Lege,
Şi de ţară şi de neam,
Ca un vreasc uscat de vânturi
Şi bătut pe negrul ram,

Şi ca frunza cea uscată,
Tot gonit de al său gând,
În deşert şi vanitate,
Rătăceşte pe pământ

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copac cu crengile uscate

Întunericul se lasă,
Şi sub umbra unui nor
Palele de ploia deasă
Cad pe casa tuturor.

Doar copac uscat de veacuri
Care-şi mişcă ramu-n vânt,
Pe străbune vechi meleaguri,
Nu doseşte un mormânt.

Are-n clisă rădăcina
Putrezită de demult,
Însă creanga ca o mână
Şi-o întinde tot mai mult.

Mistuit de-o neagră zare,
Bântuit de-un negru dor,
Singuratic stă în calea
Tinereţilor ce zbor...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"A fi, a nu fi ?"

I
Sub plopul cărui frunză
Cu drag imi şuşoteşte
Când toată lumea-mi pare
Un insipid furnal,
În pieptu-mi cu cadenţa
Sublimul încolţeşte
Cât spatele doseşte
Al lumii infernal.

Telurice situri
Ce inimi virile
Pe scutul lăuntric
De veacuri l-au pus,
În faţa-mi se 'nalţă
Trecând peste zile,
Ca gânduri febrile
De-acum care nu-s.

Doar fapta mai rămâne

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea poate că lumea
Să semene c-un dor,
Un dor fără de margini
În viaţa tuturor!

Iar tu de el pătrunsă
Pe tine să te caţi
În ochii mei de gheaţă,
Cei neînduplecaţi.

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

E seară de acum
Şi stelele în drum
De roiuri se aprind,
pe rând.

În case ard lumini,
În noaptea dinspre măini
Şi vine somnul lin,
divin.

Adormi copile mic,
Vei creşte tu voinic
Şi falnic la hotar
stejar.

Povestea cea de vis
În şoaptă ţi s-a zis,
Şi-aline somnul tău,
mereu.

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul cel bătrân

Din freamătul de frunze
Desprind iar un suspin,
Pe care îl îngână
Copacul cel bătrân,

Cât vânturile nopţii
Îl clatină încet,
Din frunza-i se desprinde
Cuvântul de profet.

Şi-n linişte adâncă
De veghe mai rămân,
S-ascult cum plânge frunza
Copacului bătrân...

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cugetări cu aripi multe

1.
Cugetări cu aripi multe,
......................... unde vin şi unde plec?
Cine stă ca să asculte,
......................... ceia ce nu înţeleg?
Au a sorţii grea menire,
........................ mă întreb şi-acumai tot?
Cugetări din amintire
........................ un nimic sau multe pot?
Îmbinând cu scris o mână
........................ vreme multă, îndelung,
Tot mereu vor fi sau până
....................... la un capăt nu ajung?
Măguli-te-vei cu ele,
....................... gînduri vrafuri vin şi trec.
Cugetări cu aripi grele
...................... unde vin de-acolo plec.

2.
Cugetări cu aripi multe

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul

Pe un ram se-nalţă casa,
Cuibul păsării din cer,
Dar să nu striveşti, copile,
Frunza pomului de măr!

Braţul căruia îl poartă
Adevărul neştirbit,
Ce ţinuse peste veacuri
Fructul legii, cel oprit.

Azi pe-acelaşi pom înalţă
Păsările ciubul său,
Dar să nu arunci, copile,
Piatra ochiului ce-i rău!

Cuibul ţine puii fragezi,
Ce abia s-au încălzit,
Chiar pe ramul ce ţinuse
Fructul legii cel oprit!

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtări

Înspre câmpul cel cu grâne,
Spic de foc pe lan întins,
Mai arunc câte-o privire
Căutându-le 'nadins,

Zile păsări călătoare,
Petrecându-le în larg,
Au răpit în ciocuri pânza
Scorojitului catarg.

Ştiu le caut înzădarnic,
Înapoi nu vor veni,
Se vor duce deodată
An cu an şi zi cu zi...

Şi privind aţepenirea,
Amintirile-mi rămân,
Tânăr sunt la-nfăţişare,
Dar cu sufletul bătrân.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!