Poezii de Nicoleta Stavrat
Când îi şeasu fălincat
Bată-l sfinţii pră Fălincă, că o fost plecat dîn sat,
Şî dîn vina lui acuma să vegeţi şe s-o-ntâmplat.
Că îl şciţi voi pră Fălincă, maistoru' şe ce întrabă:
-Şe fălincă are şeasu? Hai că ţî-l repar dăgrabă.
Am vădzut că şeasu meu nu prea merje-i, cam strîcat,
Am dzîs să treacă dă Paşci şî l-oi da la reparat.
Dar iacă-mi făcu figura, mi-e rău doar când mă gîngesc,
Când în fiecare an la Paşci eu imi amincesc.
Pusă-i şeasu ca să sune, gimineaţa pră la şinşi,
Prigăcii şî cotăriţa, ţoali dă-mbrăcat, opinşi.
Că aşa-i la noi în sat, la morţărie ce duşi,
Să dăi pomană la morţi, colaşi şî bomboanţă dulşi.
Şî cum tăbărâtă-am fost, mă pusăi eu la dormit,
N-apucai să cucăi bine, sună şeasu dă trezît.
-Doamne, dar şe noapce scurtă, parc-acuma m-am culcat,
Iuta fug, mă uit afară, nu-i nima. Îi amânat!
[...] Citeşte tot
poezie de Nicoleta Stavrat (ianuarie 2017)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum îl cheamă pră veşinu?
Într-o sară baba Chiva şî cu moşu ei Văsîlii,
Şăd pră scaun în şofru mare, şî ghijăsc dă cîcea dzîlii.
-Audzî babo, dzîşe moşu, nu şciu şe mi s-o-ntâmplat,
Pră moş Ion, veşinu nostru, nu şciu cum l-o fi chemat?
Aşa rău să mă zăuit, parcă n-am şciut vrodată,
Trăbă să îi întrăb baba. Ia să ies până la poartă.
Poace-o văd pră subpărece, ori măturând pră afară,
Gi rostît la marva toată o fi gata, acuma-i sară.
Uice-o văd, vine acuma, are două cănţi cu apă,
Pentru vaşili dîn ştal, să duşe şî le adapă.
- Tu Mărio, vino-aişea, că i-o m-am buzumenit,
Ş-aşa rău să mă zăuit, nişicum n-am măi pomenit.
Şciu pră toţi în satul nostru, cum îi cheamă, cum le dzîşe,
Chiar şî pră aia dă nu-s, d-oginesc sub neagra cruşe.
Baş al meu veşin şî precin, Ion, al tău bărbat d-o viaţă,
Să nu-i şciu numele lui! Ş-am vorbit dă gimineaţă.
[...] Citeşte tot
poezie de Nicoleta Stavrat (noiembrie 2016)
Adăugat de Nicoleta Stavrat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ştii o altă poezie, o poţi adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Nicoleta Stavrat, adresa este: