Nicu Petria

Când cerul cântă şi dansează

De-atâta somn
umbra copacilor
se strecoară alene
în simfonia ierbii
pe când cerbii
foşnesc pădurile
iar luna poznaşă
irizează izvorul.

Inima - reporter jucăuş -
îşi trece infinitul
în pescăruşii visului
în zenit de căprioară
şi cerceii lunii
anunţă triumfala vârstă
în neştiuta
oră.

Cerul cântă
dansează

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după napte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul - joc, iubire şi vrajă

Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă şi-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărţi
se construiesc palate
şi morminte.

Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenuşă-n depărtări.

cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula fricosului

Mergea odată, frate, un om cam între vârste
pe cărările unei păduri înguste,
şi se gândea că: "Dacă îmi apare
o jivină oarecare,
cu ce mă apăr, Doamne, că nu am nimic
nici tu armă, nici tu topor, şi nici cuţit".
Şi tot gândindu-se, aşa, îndată
aude mormăind în faţă,
o namilă de urs cât bivolul din vale.
Atunci, el neştiind ce să mai facă
se prăvăli pe cale,
ca mort să se prefacă.
Ursul veni la el, îl ascultă un pic
îi puse botul jilav pe la urechi şi nas,
dar personajul pe loc a rămas
chiar dacă, mormăind ursul a plecat
el de acolo, însă, nu s-a mai ridicat.

Şi morala este, ca un dos de palmă
personajul meu a murit de spaimă.

fabulă de Nicu Petria (ianuarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea inimii

Peste zi eu zic să piară
floarea inimii amară,
că de trei ani şi mai bine
stă un ghem de scai în mine.

Nu pot să mă odihnesc,
sufletul mi-l ofilesc
şi aştept, astept tăcut,
timpul ce m-a petrecut.

Vreau să vină o zi plină,
fără păcat, doar lumină,
s-ascult mugetul de cerbi,
viersul mierliţei prin ierbi.

Şi să văd cum pasc mioare,
cum trec ciute la izvoare...

Doamne, ce n-aş da să am,
drum în viaţă, cal în ham,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea inimii

Peste zi eu zic să piară
floarea inimii amară,
că de trei ani şi mai bine
stă un ghem de scai în mine.

Nu pot să mă odihnesc,
sufletul mi-l ofilesc
şi aştept, aştept tăcut,
timpul ce m-a petrecut.

Vreau să vină o zi plină,
fără dramă, doar lumină,
s-ascult mugetul de cerbi,
viersul mirliţei prin ierbi.

Şi să văd cum pasc mioare,
cum trec ciute la izvoare...

Doamne, ce n-aş da să am,
drum în viaţă, cal în ham,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

M-a prins iubirea de altădată,
Când te visam femeie, muză,
Te săruta, dar mai ciudată
Îţi bătea inima sub bluză.

Acum perdeaua este ruptă,
Amintirile sunt îndepărtate
Lumina şi cuvintele se luptă
Să găsească marea nedreptate.

Ninsoarea din grădină mă inspiră
Şi sângelui îi dă mai multă trudă,
Singurătatea asta mă respiră
Iară virtutea nu mai este crudă.

poezie de Nicu Petria (13 februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile unui mogul

Opriţi orânduiala cea crudă şi nefastă
Care a dus românii la sărăcie cruntă,
Nu mai avem nimic din ce-am avut, o vastă
Speranţă de mai bine spre vârsta căruntă.

Nu mi avem nimic din ce-am avut odată
Când sărăcia nostră urma a fi oprită,
Venind la cârma ţării gândirea lui ciudată
De marinar fără cărare, dar şi fără ispită,

Ne-a demonstrat adesea că n-are o virtute
De-a ne conduce ţara la un vremelnic ţărm,
Şi-a dezbinat poporul cu vorbele-i pierdute
În sihăstria faptei, minţind şi mult şi ferm.

Cultura lui a fost şi este-n cap să aibă
Prin fraudă adesea mult mai mult ca toţi
El pune peste rana poporului o zgaibă
Ce supurează încă, în noi compatrioţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria (14 aprilie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ceas divin

Mantia nopţii cade peste zare
Şi stele sacre încep să strălucească
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare
Sufletu-i rugă, pronie cerească.

Clopot la schit în dangăt clar,
Trimite-n dimineţi vestea cea mare.
Imnul speranţă urcă din altar
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.

Şi parcă-naltul se întrevede plin
Când reînvie dorul prin ponoare,
Cu pâinea aburind muiată-n vin
La ceas divin de Sfântă Sărbătoare.

poezie de Nicu Petria (martie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legi nescrise ne rânduiesc

Se-nalţă peste vreme un curcubeu de nalbă,
Lucidă şi imensă, lăuntrică văpaie.
În râul de lumină al Marelui Extaz
Iubirea sparge vidul, cu visul se-tretaie.

Se-aruncă peste gânduri un altoit reflux,
Ne smulge din adâncuri, cu sngele deodată.
În vârsta mea de verde se zbate inuman
Pădurea de arini, când veacul se arată.

Ne macină, prin vreme, uitările de-a valma
Şi sângele-n afară aluneă viclean;
De-aceea legi nescrise ne rânduiesc solemn,
În gura hămesită a fiecărui an!

poezie de Nicu Petria din Ziua de după noapte (noiembrie 2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţă cu brâul de lână

Măicuţă umblând
Şi tot întrebând
- N-aţi văzut cumva
Mândru ciobănel
Tras ca prin inel?

Un glas de mormânt
Răspunde plângând:
- Prin amurgul cel
Fără dor şi cânt,
Mndrul ciobănel
S-a dus să-şi adune
Alţi miei, în alt vânt.

Şi el ce-mi zicea?
- Maică, maica mea,
Vino, nu mai plânge,
Sub mormânt la mine!
Frunzele să pice,
Oiţa să-mi pască

[...] Citeşte tot

poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!