Octav Bibere

Dansul vremurilor fără rost

Aşa era prin vremea aceea -

tările se adunau în sufletul lumii
şi dănţuiau, şi dănţuiau,
până când rostul acelei lumi
începea să se învârte, si să lumineze.

Danemarca însă,
ştia că acolo e ceva putred...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazemata unui suflet sterp

Uneori,
e atât de întuneric în cazemată,
iar cel de acolo e atât de dezorientat,
încât nu mai ştie unde e,
cine e, dacă mai e...

Când i se aprinde oftica-n gâlci,
s-apucă să zgârâie cu spaimă
în fel de fel de idei,
cu neputinţă lui mânioasă şi fără temei,
doar "kashai" la ei -

contra lumii, contra tuturor -
suflete sterpe şi oftica lor!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J.Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagănul bocancilor pe un pervaz

Bocancii soldaţilor aţipesc pe un pervaz,
Smuls din fereastra lumii boţite,
Cutreierând vise din macaz în macaz,
Descălţaţi de ei înşişi, şi fără cuvinte.

Bocancii aceia cu glod din infern,
Şi cu speranţa în pereţi, coşcovită,
Trăiesc moartea însăşi prin glonţul etern,
Şi viaţa întreagă ce-o să-i înghită.

Bocanci ai tranşeelor săpate -n cuvinte
Ce învârt în suflet mori de vânt,
Siberiilor ce vin să te alinte,
Când nici nu eşti înscris la cuvânt.

Bocancii aceia de dor şi baladă,
Ce-şi caută drum fără porunci,
Sunt obosiţi şi sătui să mai vadă
Cum omenirea doarme-n papuci...

[...] Citeşte tot

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când se termină visul, cu restul de noapte ce faci?
Dar cu realitatea, cu trecutul, pe ele cum le împaci?
Chiar, când ţi se termină visul, de ce înghiţi şi taci?

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J. Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea demiurgului

Obosit şi disperat de atâta tăcere,
luptătorul puse mâna pe tun,
şi trase o salvă direct în cer!

Din gaura făcută în cer,
începu să curgă singurătatea lui Dumnezeu.

Preoţii se înghesuiau să îşi umple templele,
bancherii să îşi îndumnezeiască puterea,
iar oamenii, şi ei, cu oale, cu găleţi, cu butoaie...

Doar îngerii, cuminţi, şi cu o oarecare indiferentă,
repetau întruna,
"precum în cer aşa şi pre pământ",
"precum în cer, aşa şi pre pământ"...

Tu ce făceai pe vremea aceea, cititorule?

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet & butoaie

Când viitorul se rostogoleşte-n butoaie,
Iar lumea gâlgâie a gaz şi petrol,
Omul devine doar ceva pe o foaie,
Cu guşa activă, şi cu sufletul gol.

Omul - sărman instrument, ornament,
Întins ca o gumă şi împânzit de nevoi,
Învaţă să fie mereu repetent,
Cu o viaţă de-a dura în butoi.

Când sufletu-i se va rostogoli din vise,
Şi va cădea de acolo ca omul beat în şanţ,
Va sta buimac, cu lumânări aprinse,
Privind cum îi sclipeşte capătul de lanţ!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria cu zări turtite

Patria mea de cuvinte turtite,
ce stai agăţată, aşa, pe pereţi,
ne-ai repus iobăgia pe frunte,
şi ne-ai alungat aiurea-n boscheţi,

şi, printre atâtea zdrăngăneli,
şi printre atâtea slugi tâmpite,
ne chinui dorul cu hăhăieli
şi c-un absurd de cuvinte turtite.

Înainte, mereu înainte
Zări ticsite-n două clase,
dar spuneţi şefului de tren,
măcar dorul să ni-l lase.

poezie de Octav Bibere
Adăugat de J. Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitatea sughiţului decapitat

Sughiţurile stăteau aliniate
în careu pe platoul ghilotinei.
Călăul veni cu pas apăsat,
cercetă pe fiecare în parte,
apoi rosti apăsat:

Bună ziua sughiţ!
Să trăiţi, veni răspunsul -
dintr-un singur hâc!

Deasupra acestui moment majestuos,
memoria miilor de capete tăiate
se rostogolea continuu între Infern şi Paradis,
pe acolo pe unde eternitatea se strecoară pe furiş,
sub diverse ritualuri şi protocoale,
de dat de-a dura viaţa la vale!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monumentul ratatului necunoscut

Pentru ca viitorul nu mai fie iar ratat,
tot dezvoltand destinul de argat
şi mestecând la mărul cu păcat,

ar trebui făcut
un monument ratatului necunoscut -

a celui ce nimic n-a priceput,
din tot acest răstimp pierdut...

... sau poate chiar aşa a şi fost conceput
din coasta celui fără de'nceput -
oricum, şi el tot un necunoscut...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut neîntrerupt

Revoluţiile n-au viitor -

revoluţiile n-au decât trecut
pe care şi-l strivesc neîntrerupt,
până când,
chiar nu mai e nimica de făcut.

Apoi o iau de la început -
ca o povară fără de sfârşit -
ca un blestem neîntrerupt,
sau ca o neputinţă fără de sfârşit,
sau ca o neputinţă fără de sfârşit...

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!