Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Octavian Paler

Poezii de Octavian Paler

Aceeași vârstă

Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,
am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Și poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa și pe ele.
Am aceeași vârstă ca Don Quijote și drumul m-așteaptă
și în afară de un scutier, de Rosinanta și de morile sale de vânt
nu-mi mai lipsește nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 16 iunie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Vremea intrebarilor" de Octavian Paler este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.

Da

Da, nu e întotdeauna o înțelepciune să spui
că muzele tac între arme.
Cuvintele mele sunt aici și le strâng
ca pe o lance.
Mamă, iartă-mă, nu puteam altfel.
Știu, tu ai tăcut toată viața
și ar fi trebuit și eu să fac, poate, la fel,
dar trebuia odată ca din tăcerea noastră
să țâșnească un strigăt
și, iată-l, îmi umple gura de speranță și lacrimi
și de o tristețe însorită
ce-mi aparține, nu mai știu,
mie sau mormântului meu. Dar
aceasta aproape nu mai are
nicio importanță

poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 10 august 2016.
Distribuie

Venus din Milo

Undeva în urma noastră trebuie să fie o insulă
unde păsările țipă ca la începutul lumii și
oamenii învață primele cuvinte, unde o femeie
descoperă arta desenând cu degetul pe nisip
conturul umbrei iubitului ei. Undeva în urma noastră
trebuie să existe, înaintea cuvintelor și înaintea tuturor
rănilor, trebuie să existe un cuvânt cu care am putea
mărturisi totul, sau trebuie să existe o tăcere egală
cu toate cuvintele. Trebuie să existe o apă limpede
care nu se umple de sânge când țipă o pasăre sau
ne aducem aminte, trebuie să existe o apă limpede
de care să nu mă mai tem să mă spăl cu ea pe mâini
și pe față și pe urmă să mă privesc liniștit,
fără tristețe și fără să fiu nevoit să surâd,
uitând ceea ce ne-a făcut vinovați față de noi înșine
și față de alții. Dar unde este această insulă,
domnule Gauguin, dacă dumneavoastră în Tahiti
n-ați aflat decât că "a spera înseamnă aproape a trăi"?
Unde este această insulă dacă nu în noi înșine?
"Le péché c'est le Grec", ziceați dumneavoastră

[...] Citește tot

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 11 septembrie 2016.
Distribuie

Pasul absent

Doar un pas ne desparte.
Nu știu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
și între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atât de aproape
ca să rămânem atât de departe
doar un pas ne desparte
și între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 aprilie 2017.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Nopțile

Nopțile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări și de soare
și totdeauna pe acest nisip negru al nopții
fără să știm dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărțirile,
totdeauna dragostea amenințată de alții
și de noi înșine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoșați că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
și totdeauna visând să ne iubim fără să știm
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,

[...] Citește tot

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 iunie 2017.
Distribuie

Definiția nenorocului

Sunt drumuri ce ne caută demult.
Și-ajung la noi când noi suntem plecați
În căutarea lor pe alte drumuri.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 20 aprilie 2017.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Definiția strigătului

Ți-aș spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ți-aș spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ți-aș spune ceva,
ce-ai știut,
sau ce știu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
și s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Genovica MantaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 24 februarie 2019.
Distribuie

Zodia Racului

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aș întâlni printre amintiri
și după ce te-aș găsi nu ți-aș mai da drumul,
te-aș târî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri și nevinovați,
după care, mereu înapoi, te-aș târî mai departe,
spre copilărie,
ne-am juca inocenți
până ce, obosiți de joc și de inocență,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
și tot ce pot e să târăsc între cleștii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriașă să mă ucidă într-o zi.

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 iulie 2018.
Distribuie

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta și în stânga,
să regretăm ce-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puțină tandrețe.

[...] Citește tot

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 18 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Recită: Michelle Rosenberg

Poetul

anunță cetății, pămîntului că ploaia există,
anunță oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în fața unui cer ars, în fața unui cîmp pîrjolit
și care nu e în stare să cînte și să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,

așadar un poet care nu e profet al speranței,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii

n-a înțeles că poezia e în primul rînd o formă a speranței.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc și
ne dor,

cînd soarele arde și mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare și speranța e un cuvînt

[...] Citește tot

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Octavian Paler, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Octavian Paler

Octavian Paler
prozator și eseist român, reputat jurnalist, comentator al fenomenelor politice și culturale

Evenimente biografice

  • 1926 - s-a născut la Lisa (actualmente în județul Brașov)
  • 2007 - a murit la București (în urma unui stop cardio-respirator)

Mai multe informații...

Subiecte de interes

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!