Poezii de Ottilia Ardeleanu, pagina 5
Doar despre cele care parvin
sunt veche iubirea mea
prin mine au trecut comunismul
primul pas pe lună
cernobâlul
am închis în mine toate luminile
chiar și când am plecat definitiv
să explorez orașul
în deplină industrie
am lăsat hectarele matematic sau nu
ele au contribuit la
sănătate
ultima frontieră a vieții
am îngropat tot arborele genealogic
cu ritualuri cu tot
sunt a orașului
a poluării
a invidiei și egoismului
a votului cu de-a sila
muncesc pentru punguța cu doi bani
am o sută de șefi și sunt singură
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Doar eu am avut de trăit
de partea cealaltă n-a fost nimic
atât mă doare
scuturarea florilor de corcoduș
atât mă doare
sufletul păsării decapitate
cu trupul fără viață
cum și sufletul meu
ca o zi anunțată cu ploaie
doar eu am avut de trăit
de cealaltă parte n-a fost nimic
să doară într-atât încât
să-mi ceară înapoi tot zâmbetul florilor
de primăvară și pe mine însămi
așa simplu în cămașa de in
cu picioarele goale
cu părul rebel
fără nimic
cum sunt
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Efect special
mă sui în leagănul dintre
două fire de viață
prins de cer
cu sfori de îngeri
mă fac dintr-odată copil
iar cerul copilăria mea
îmi vin păsările amintiri îndepărtate
se apropie în zbor
apoi îmi cresc atâția copaci pentru ele
iarbă pentru picioarele care
aleargă până la marginea apei
de-aici ies oameni
ținându-se de mâini
și multe săruturi devin mieluți
zburdalnici pe câmpuri
fine pete de culoare sub penelul vremii
mă legăn și râd și zăresc brațele unui bărbat
puternic deschise pentru a-mi cuprinde
toate alintările
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
El există
el există, îi simt mișcările în aer
cum un miriapod pe frunza pe care o devorează
lăsând în urma lui imagini ale verdelui
culoarea asta care înseamnă viață dispare
în trupul fusiform lungindu-se până
la durerea din inimă
el se ascunde printre pixeli
ca într-o pădure imensă căreia
nu îi va face față oricât mi-ar ronțăi
nervurile sentimentelor
oricâți copaci ar rămâne
găuriți în intimitatea lor
el se ascunde după niște paravane tehnice
ca un luptător căruia îi pare rău
să-și consume muniția pe fazani ori potârnichi
tace nu mișcă e un cercetaș care după ce m-a descoperit
crede că știe totul despre mine
eu las câte un semn în fiecare pagină
poeziile se întețesc și frigul
îl simt cum se ascunde în alte cuvinte
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare de iunie
fluturi din culori nu au viață incipientă
numai suflet din lacrimi acrilice
te-ai întrebat câte poate înscrie în scurta viață
poartă dragoste nu războaie
oare pentru că prețuiesc timpul
oamenii care nu au aripi nu au culoare
se sting cum felinarul de la colț de stradă
neliniștea zilelor noastre e tot un zbor colorat
de nu apuci să-l vezi e trist
pe pânza aceasta cu aripi fâlfâie sufletul unui pictor
ghemotoace de culori
nu sunt de aruncat în mintea comună găsești lucruri de preț
dragostea unul dintre ele cu sclipiri semiprețioase
inscripționat pe o pânză
zborul către o inimă
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Etaloane
îmi măsor înălțimea cu tristețea
la fel
încap în aceleași haine
garderoba gri-șobolan mă dezarmează
telefonul fără fir al cazurilor de boală sună continuu
nu mai ies din mine
mă însingurez voit
închid toate partidele prin care m-am plimbat ca prin niște țări străine
cărora nu le cunosc limba și nici obiceiurile
candidez la celulele mele pentru un loc însorit în care să observ cum se deschid magnolii
și cum o pasăre căreia îi arde de glumă îmi trasează o aură deasupra capului
apoi bucata aceea de cer cade pe mine
mă umplu de albastru așa cum mă umple sufletul tău dimineața când mă ademenești la o cafea cu vorbe bune și aromă dulceagă
îmi măsor simțămintele față de cercul vicios cu un metru de tâmplărie amintire de la bunicul
în încercarea haioasă de a ține la distanță străinul pe care abia îl oberv cu dioptriile adăugate de milioanele de pixeli la pas prin față zilnic
nu mă mai tem de piticii pe creier ai nimănui îmi spun
și-mi dezinfectez amintirile cu o substanță înțepătoare
îmi măsor empatia cu dorul imobilizat la pat
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt ceea ce sunt
nestemată iubirea de el nu
face lucrurile să-mi fie
mai ușoare
la fel de aplecată
de păcate
seara un înger îmi coase aripile
durere cu durere
îndeplinesc voința lui
nestemată iubirea face toate
lucrurile să-mi fie
cu putință
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir
ține floarea asta mi-ai zis
și toate petalele ei catifelate
s-au făcut fluturi
de câte ori te văd
ce plăcere nebună au
să roiască prin pântecele meu
mă strigi floare
deschid aripă cu aripă
fâlfâiri albastre și pulbere
de iubire
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând
nu pot citi mai înțelept decât
în limba mea
faimoșii cuvântului au numit-o
patrie
comoară
duminică
seif în care țin valorile
cărți ofrande sufletului
nu pot scrie decât dintr-un
dor
sonor mugur înflorit
pe o creangă de cais
scrie mână
dreaptă
cu folos
minții și inimii
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hamal
fiecare zi o scară
urc și cobor bagajul ei
pentru puțin
trec pe lângă uși închise
uneori se aud tot felul de cuvinte
care nu pot fi așezate în vreun dicționar
zgomote imposibil de transmis unui suflet
cu greutatea prin lume
înghit mirosuri amestecate uneori îmi țin respirația
oamenii au mereu ceva de ascuns
nu și acest parfum al indiferenței
adesea trebuie să despic întunericul
cu forfecuța de unghii să-l îndepărtez
ca pe un eponichium lăsat să crească
la întâmplare un soi de lumină mălăioasă
îmi străpunge irișii mă doare firul de
iarbă găurind asfaltul ceața mă împiedică
să văd lumea cu alți ochi
asemenea mie coboară și urcă
doar când găsește de cuviință că
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ottilia Ardeleanu, adresa este:
