Poezii de Ottilia Ardeleanu, pagina 7
Lacrimi de nesfinți
suntem ochi în ochi în ochi
în ochiul universului strivit de plânsul comun
al stelelor războite cu patimile fugii pe orbite necunoscute
pleoapele Căii Lactee sunt răni vii
de sforile de sânge oamenii se desprind
într-un vortex pandemic
sfârtecarea de prezent e mai dură decât cioraniana descompunere
în încercarea de a se agăța de nove se sfarmă toate speranțele în aer dronele minților noastre supraveghează dezastrul culorii roșu
iubirea disproporționată se scurge ca frunzele macilor dintr-un tablou virgin
nu ați auzit vreodată trosnetul irișilor în creștere până la dezintegrare
și nici plesnirea de prea mare greutate a lacrimii căzătoare
și totuși se învârte roata aceasta a destinului pe care pretindem de ani că îl putem restaura așa cum olarul își plimbă mâinile în lutul umed până la desăvârșire
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Lcd
mai nou
dumnezeu umblă
pe facebook se roagă
la slujbă oamenii dau like-uri
pomelnice pentru sănătate și
se împărtășesc
unii altora
matinal servind anafură virtuală
pe sticlă pictați
icoane vulnerabile
care se fisurează cu fiecare privire critică
șoptit ca sfinții gândurile se lasă zăpadă
pe care o așteaptă fiecare
în felul său
cel mai bun prieten deși
prea obositor cu straiul
fercheș de-ți ia ochii și
inima
în oricare clipă te cheamă
vino la mine
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Locuirea
la început locuiești în pântec
și
ești liber
între brațe
într-un ideal
în cuibul unei iubiri
într-o carte sau fabrică sau sediu sau
ceva în care faci un bine sau un frumos
locuiești în citit în scris în tot felul de oameni care îți ațin calea
în panoramele care te ispitesc
numai în tine nu
și
nu apuci să cunoști pereții proprii
unde se adună inconștient griji temeri
și alte simțăminte la modă
nici să afli cine ești
încotro te îndrepți
de ce se hrănesc unii cu sufletul tău
iată-te sfâșiat în propriul sânge
oblojindu-te cu degetele
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am izolat în locul cel mai frumos din lume
pandemia m-a surprins în inima ta
virusul iubirii se preumbla voios prin mine
vorbea cu glas prefăcut
nici nu mai știu de ce
plecasem grăbită cu primul gând
la bagaje de mână doar ceva poezie și
ultimul volum tipărit
voind să ți-l dăruiesc față în față
ba da îmi amintesc
trebuia să discutăm despre tranzacția de umanitate
cum ceea ce citești pe chipul unui om
la aceeași masă
când totul se transmite prin genunchii lipiți dedesubt
nu se confundă cu ceea ce ți se pare că vezi printr-un ecran
decisesem acest zbor cu inima
ajunsesem cu capul în nori la acea clipă cerul plesnea de albastru
iar aștrii se pitulau când după lună când după aripa inimii mele
de atunci mă alimentez cu firea ta
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamă
acolo unde ești nu te mai numești mamă
pentru că literele fisionează
simt un nod în gât și tot ce m-ai învățat
se duce pe apa sâmbetei
noaptea se lasă agale potecile se strâng în ierburi
miroase a durere pe unde calc
acolo te numești stăpâna îngerilor
toți ascultă de tine
ca odinioară fetișcana din care am zbughit-o
într-o lume încercată și aproape searbădă
te chem cu puterea gândului
îngerii fac un cordon de apărare
nu-mi mai aparții
îmi lipsești tabloul este rupt și tot trecutul
curge în culoarea trandafirilor cu spini pe frunte
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei de sus
ziua se-ncercănează
se-alege grâul
pentru nouă ape
fierb clipele într-o rugăciune
domol
până ce bob cu bob sufletele de aici
prind pojghiță cu sufletele de acolo
vanilia e drumul veșniciei
smerită rășina se răspândește ondulat
sacrificiul scoarței
rădăcinile din pământ
cresc flori deasupra spiritelor
o flacără zorii ard pâlpâit
câțiva trandafiri albi în contrast cu lumea
scutură petale
grele desprinderi de viață
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mare, mare, stai o clipă, am un dor pentru tine!
vin să te văd, mare, sun printr-o cochilie
o pun mai apoi la ureche să ascult răspunsul
inconfundabil de vesel așa cum se apropie și se depărtează în reprize de cunoaștere
mă aflu dincolo de promenadă și ea îmi face cu mâna de spumă
cât de relaxată în octombrie, cât de jucăușă cu nisipul, cât de atentă la far
spală dantele de scoici, spală și cântă
alerg de mult după un vis colorat, îi strig
îmi șoptește că într-un vis ascultăm de fapt dorințe din trecut
visurile mele sunt bărci, mare,
se leagănă pe valurile tale blând-tumultuoase, ai grijă să nu mi le îneci cumva
o fotografiez pe ea, singura divă de la orizont, cu soare, fără soare
de ce ești verde azi, mare, de ce ești așa de mișcată, de ce tremuri
îmi amintești de frunza pe care am călcat-o, în euforia întâlnirii
și ea a țipat așa cum țipă un pescăruș săgetat de foame
îți dăruiesc ție frunzele moarte ale toamnei
du-le despărțind apele du-le știi tu cui
și spune-i că am un dor
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maritimă
s-a rupt ața mării
amniotic a născut vara aceasta
ciudat de întârziată
am luat-o în brațe și am legănat-o
are încă ochi de lapte
nici putere să tragă din sânul cald
îmi plimb tălpile prin apă
acupunctură cu scoici și
visuri agățate de zmeie
tot mai albastru
sentimentul meu trăiește cu aerosoli
căteva alge împletesc urme
singurele obiecte filigran
ai toate șansele să le scapi
printre raze de soare
înfipte adânc
semn de protecție și lumină
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
am un cuvânt albastru de tot
e o liniște pe care o scriu
ca să mă simt în siguranță
nu fac nimic cu el
îl mai învârt uneori pe degete
și ce frumos îmi dă senzația unei euforii
relaxat pe vârful unui creion
fără vreo apăsare
se revanșează față de hârtie
îl repet de câte ori vreau
și dacă dau pagina
se preface roșu
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năucitoarea liniște
nicio tristețe în jur
lumina arcuiește un lujer
suie pe o creangă pe toată coroana
pune un pas mare pe deal
se apropie ștrengărește
eu mă ascund după perdea
îmi zgârie pereții apoi retina
doare
lumina doare dacă
nu te poți uita la ea altfel
apoi țese o tăcere de aur
vântul încearcă să șteargă urmele ei
cu bureți de nori
se arată umbrele în ținută de seară
vin sigure pe ele cresc
se pietrifică odată cu orașul
capătă măreția unei veri vopsite în albastru
un pescăruș taie zădărnicia în două
mă gândesc să împart cu tine toate astea
de unde vrei să începem
[...] Citește tot
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ottilia Ardeleanu, adresa este:
