Ottilia Ardeleanu

Plantaţie de ore

mă tem să nu-mi frâng dimineaţa asta crudă
mă aplec uşor peste linişte să nu o trezesc
e plăcut să asculţi cum creşte acest minut
făcându-se oră
întreaga plantaţie de ore devenind câmpul de lavandă
în care nu mişcă decât imaginaţia mea
la limita cerului înfometat de soare
un trandafir îşi spală în rouă petală cu petală
de parcă ar fi obosit întreaga noapte iubind

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie!

ploaie nu mai trage sforile
nu-ţi mai căuta nurorile s-au dus după soare
fiecare cu sprinteneală vezi tu baţi în turle şi-n cruci şi-n năluci
fii mai veselă că văduvă eşti în furtuni citeşti ca-n evanghelie
de sfântă te ştiu dar cât de târziu te răzbuni faci ravagii
în suflete naufragii ce-ai ploaie cu noi
neam de eroi fără să ne facem bine
mai mult cârtim şi nu mai ştim de iubire
nelegiuire ni-e ziua sau anotimpul
aha strânge pumnii pentru nebunii care mai scriu pe bălţile tale
infernale într-o lume lipsită de tact diplomaţie şi-un fir de iasomie
mă doare de picăturile tale care-ajung în pământ
vrând-nevrând şi pe sub pleoape de frustrări mioape
mai las-o-n poveste de bocăneală câtă cerneală să curgă pe frunze
călăuze de sentimente iminente dar fără vreun ţel
pe table de-oţel paşii tăi step dansează
pustiul vibrează până la nori seniori ne zgâlţâie ne dă fiori
dintre crengi jumulite de vântul hain se-arată un pui de soare calin
hlizindu-se prin fereastra albastră cu limba scoasă mieroasă
de toamnă cu gust de pastramă şi dulce must

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de martie

dar soarele răzbeşte uşor dintre neguri
mai întâi o lamelă sparge punctul cardinal
zorile încep să curgă vâscos vulcanic vuitor
norii stătuţi se despart mecanic locomotiva de lumină intră pe şine
fâşâitor pescăruşi lovesc aerul speriaţi
şuieră vântul de martie
soarele se îndreaptă de spate se uită peste case
cu surâsul şăgalnic al echinocţiului

gânduri mătură strada în alternanţă cu trecători care
dispar în burţile unor mari consumatoare
maşini trezite din ceaţa drumurilor

copacii se roagă în fel şi chip cerului încărcat de fumuri actuale
în câte-o creangă se mai agaţă câte-un cârcel de soare poate câte-o frunză
câte un mugur să pocnească de plăcere

agale soarele bagă în seamă tot oraşul

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poteca şerpuia agale

pe drumul spre mormânt
ce zi era
nu desluşeam poteca în bobul de tămâie ţinut
în pumn o negură se desfăcea
a tufănică satul se înviora
ce zi era
trosnea sub tălpi de tristă iarba
se lumina încet de-a baba oarba şi eu stingheră mă duceam
spre-o lume adormită sub cerul de şofran
ce zi era
poteca şerpuia agale zorile dulci o luau la vale
încetişor mi se punea de-un dor şi lacrimi
podideau obrajii mei culoarea florilor de tei
ce zi era
de ceară îmi părea uliţa şi casele forme de lut
îmi luam curajul de-mprumut şi-naintam prin ochi de ceaţă
nici inima nu făcea faţă
găsirea lor mă-ndurera
ce zi era
la cruci de piatră tot dădeam ocol tămâia fumega de zor şi

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin lumina oglinzilor îmi simt goliciunea

e ziua aceea în care nu am curaj să mă ridic din pat
nici măcar să scot un picior de sub pătură darămite nasul
mi-e teamă să privesc în oricare loc al camerei ticsită de cărţi şi cărţi
şi lucruri inutile abandobate ca după o bătălie
în oricare parte aş îndrăzni să mă opresc aş simţi acelaşi rău

e ziua aceea în care nu vreau să mă dedic nici măcar mie ce să mai vorbim de alţii
prea trecători prin viaţă mai ales când e vorba de iubire
nu nu n-am niciun curaj să mă văd cu mine
trupul trecut prin lumina oglinzilor
parcă special amenajate îmi simt goliciunea
e o mare tulbure inside valurile îmi bat în inimă
uneori mă izbesc de zidul aceleiaşi singurătăţi care
umblă şi umblă bezmetică pe ţărmul lui ovidiu

e ziua aceea fără aburul unei cafele descântate în doi
vocea din telefon nu mă încântă prea tare
am nevoie de ceva palpabil să-mi dea frisoane
o altfel de trezire la viaţa asta morbidă

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsucit în foi

m-am înecat cu sufletul tău
am tras din el până mi-am supt buzele
l-am strâns în limbă
cuvânt peste cuvânt
l-am plimbat pe gât şi prin plămâni
deseori
am făcut rotocoale de pus pe degete

el s-a înălţat şi a şters-o englezeşte

tuşesc
încă te rupi
din mine

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regal

luaţi împreună suntem doi frumoşi
două ceşti de cafea îşi răsucesc aromele în funii
cu mirosurile noastre după
o noapte cu lună de veghe între cearşafuri
cu cât ne ştim mai mult cu atât ne dăm seama
cât de puţin am aflat unul despre celălalt
câtă anatomie avem încă de parcurs
cu mâinile putem face orice ne trece prin minte
să folosim fiecare parte din noi pentru modelat
la focul zvăpăiat al cunoaşterii dorinţele de murano
au ceva inimaginabil în culoarea lor

separat suntem două felii de pepene
în gurile a două nefericiri
seminţele par nişte păsări împrăştiate
nu mai ştiu drumul spre cuib
&
lasă-mă chiar acum să-ţi amintesc
iubire e atunci când mângâi
aerul cu care mă apropii

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu din Cele mai frumoase poezii de dragoste (2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Doamne
ai grijă
repară Tu ce greşim noi
şi dacă ne-am uitat urât la viaţă
schimbă Tu macazul
fii Acarul care preface linia
din palmă
şi dacă am dat jos din vagoane
cuvinte de plumb
să cadă peste oameni ca grindina
mătură Tu Cerul şi Pământul
curăţă locul pe unde călcăm şi veştejim
şi dacă râdem de ceilalţi mai tocit îmbrăcaţi
trimite-le Tu o haină nouă
să-i putem vedea altfel decât noi
şi dacă de iubire nu suntem în stare
metamorfozează Tu ura lumii
în inimi roşii care să ne păteze gulerele aroganţei
şi dacă nici bunătatea nu ştim să o alegem de neghină
spală Tu păcatele noastre în nouă lacrimi de lumină

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simţi culoarea din cuvânt

augustule sunt o poartă spre culoare
cum aş putea să nu văd să nu aud
tulnicele florilor de câmp
cum cântă ele sălbatic şi nu au moarte
de câte ori mi s-a-ntâmplat
să zăresc prin secetă ori zăpezi
chipurile ruşinate de roşu violaceu ori
griul acela cumplit de trist
în contraste luminoase
cineva a răsfoit tablou după tablou
file de carte cu miros acrilic
prin care am fost ispitită să intru
am trăit povestea unei iubiri maritime
am colindat universul acesta cromatic
am răsfirat pilitură de cuvinte
incredibil cum şi-au ştiut locul
am înţeles că fiecare are culoarea lui după cum
şi culoarea are cuvintele ei
augustule mă faci vară mă faci mare şi cer
mă las strivită de culorile tale

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de vorbe cu Gabriela

gabriela asta o fi vreo "fără ea nu se poate"
mă întreb căutând ceva pe google răsfoind un dosar cu facturi
ba încolo la rafturile bibliotecii
ba derulând mesajele electronice cu degetul mare
ba la bucătărie în joaca ouălor de găină în apa bulbuci
telefonul zbârnâie nu răspund e cineva care uită să se mai oprească
iar eu caut şi nu găsesc o notiţă un lucru aparent de nimic
dar uite cum mă agit îmi trebuie la disperare
te întrebam în mintea mea
cine este această gabriela care te urmăreşte
în fiecare poză în fiecare discurs apare şi ea teatral după cortină
imitându-te parafrazându-te zâmbind
după tine înaintea ta şi după fiecare trei puncte de suspensie
are mereu ceva de adăugat conturat evidenţiat haşurat întrebat
cum de rezişti tu unei tipe cum gabriela
are un tren în creier se aude cum şuieră de fiecare dată când apari
scoate fum şi de pe banchetă gândul cel rău te invită să o tragi rapid lângă tine
lângă pompa de apă ospătarul de piatră semicolorat cu o mână ciobită
pe terasa de la malul mării care îşi sparge valurile de pereţii inimii mele
cum se bagă ea în discuţie neîntrebată

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!