Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ovid Densusianu

Poezii de Ovid Densusianu

Glasurile vieței

Glasuri de aramă
Printre codri-adânci,
Glasuri ce ne cheamă
Dincolo de stânci;

Glasuri peste valuri
De cântări de-argint,
Glasuri de Sirene
Ce mereu ne mint;

Glasuri de morminte
Ce ne-opresc în drum
Și ne fac să plângem
Între "ieri" și-"acum",

Pentru ce mai tare
Răsunați voi azi? -
Parcă-aleargă vântul
Peste munți de brazi.

[...] Citește tot

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scorburile

Luminile ce fug de ele
Și famecul măreței înfrunziri
Le chinuiesc, când știu că-s numai umbra
În care adăpost își caută
Hidoase viețuiri.

Întunecimea lor le face totuși
Șă fie mândre că într-una
Puterea-atâtor trunchiuri ele-o sapă,
Dar de mândria lor își râde codrul
Când știe că pe el nu-l risipește
Nici furtuna.

Și iarna, când frunzișul
Nu le mai turbură și nu le umilește,
Mai îndrăzneț privesc, crezându-se stăpâne,
Dar strălucirea albă a zăpeziei
Le-neacă și holbarea neagră
A lor o biruiește.

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea robilor

În valuri albe mii de focuri
Plutesc – e drumul nesfârșit
Al robilor; din el se spune
Că după veacuri e ursit
Câte o stea să se desfacă
Și, ridicându-se mai sus,
Alături de-altele să treacă
În lumea fără de apus.
O cale-a robilor se-ntinde
Și pe pământ, dar nu de foc,
Ci de-ntuneric – e convoiul
Atâtor vieți făr' de noroc.
Și printre ele câteodată
Se-oprește soarta ca s-aleagă
Un suflet – stea chemată poate
S-aprindă raze-n lumea-ntreagă.

Purtând povara de durere,
Măcar atât s-aveți și voi,
Iloți: un gând de mângâiere,

[...] Citește tot

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când morții sunt așa departe

Nu mai gândi la zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele rămase
În urmă; sufletele duse
În altă lume - cine știe? – poate
Ne uită.

Când morții sunt așa departe,
Și când de la pământ la stele
Atâta cale ne desparte,
Durerea – cine știe? – dacă
La cer peste morminte poate
Să treacă.

Privește-n jurul tău – e marea
Vieței; pleacă și o-nfruntă,
Îmbată-ți ochii-n contemplarea
Minunilor ce te așteaptă;
Trăiește, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

poezie clasică de Ovid Densusianu din Limanuri albe (1912)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tainele clipelor

Ieri gândurile îmi păreau ca blocuri de granit
Pe care-eternitatea înghețase,
Și mă-nchinam la ele ca păgânul
Ce roagă marmurele sfinte să nu-l lase
De duhurile negre ispitit.

Azi gândurile-mi sunt ca trestii ce se pleacă,
Și simt o bucurie ne-nțeleasă
Văzându-le așa plăpânde
C-ar tremura și de-un suspin,
De-o șoaptă...
O, vraja-amețitoare a gândurilor blânde!

Ce oare a venit să schimbe dintr-o dată
Viața rece-a sufletului –
Ce mister?
Și ce să fie raza rătăcită
Ce-a coborât s-aducă-nduioșare
În gândurile prinse-n lanț de fier?

[...] Citește tot

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântectul pribeagului

Dacă vreți s-aflați
Din ce locuri viu,
Munții-i întrebați,
Că ei singuri știu.

Codru mi-a fost frate
Prin pustietate.

Dacă vreți să știți
Cin' m-a mângâiat,
Cerului-i vorbiți,
Că el m-a veghiat.
Stelele mi-au fost
Noaptea adăpost.

Și-ncotro-mi duc zborul
De vreți să vă spui,
Întrebați izvorul
Care-i drumul lui.

[...] Citește tot

poezie clasică de Ovid Densusianu din Sub stânca vremei (1919)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La răspântia neagră

La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.

Unul din ei zice:
- Fost-am la oraș
Să mă judec iară:
Tot eu păgubaș.

Altul: - O făclie
Și-un coșciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.

Cel din urmă: - Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.

[...] Citește tot

poezie clasică de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ovid Densusianu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Ovid Densusianu

Ovid Aron Densușianu
Ovid Densusianu
filolog, lingvist, folclorist, istoric literar, poet și profesor universitar român, membru al Academiei Române

Evenimente biografice

Subiecte de interes

Fani pe Facebook