Poezii de Paul Heyse
Oboseala verii
De-acum, vara e obosită și înfrântă,
În pomii desfrunziți o pasăre nu cântă,
Vântul suflă, mereu mai sus cerându-și locul,
Arde-n cămin focul scăpărând.
Acolo, cântăm pe rând
Noi doi. Inima mea și focul.
Nu mai sunt crini. Nici trandafiri, nici muguri
Și-acolo-i un paner cu struguri.
Flăcări dulci în galbene veșminte-și fac jocul.
Unei părți din sevă-n flamă îi dau vânt.
Ne înălțăm în același cânt
Noi doi. Inima mea și focul.
Iubita vine să-împărtășim o sărbătoare,
Se înalță, privindu-ne prin arbori, la est, luna cu mirare,
În vreme ce-n tustrei dorințele-și desfac ghiocul;
Focul de-acum se stinge, îl privim cum scade;
Și-o pace mare dezmierdările-și sloboade.
Noi doi. Inima mea și focul.
poezie de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Andrea Delfin" de Paul Heyse este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Primăvară timpurie
Vânturi zbuciumate-n noapte;
Vârfuri sterpe de-arbori îmbibate
De-apă. Inima mea s-a trezit devreme,
Clătinându-se între-a spera și a se teme.
Ascult, un bine cunoscut, tremurător sunet,
Urcă de jos din pădure înspre mine.
Au revenit mierlele-n cuiburi, sus pe crengi?
Acolo, o linie albă pe cărare
Nesigur, îmi întreb mintea:
E o brumă târzie oare
Sau au dat porumbarii-n floare?
poezie de Paul Heyse, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Paul Heyse, adresa este:
