Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Paul Laurence Dunbar

Poezii de Paul Laurence Dunbar

El avea un vis

Avea un vis și întreaga lui viață, fidel,
A luptat și-a trudit pentru el.
Plutind întotdeauna-naintea ochilor lui,
Acesta-i împurpura toate șesurile cerului:

Furtuni – nori se prăvăleau de-a valma sau cu rândul
Deasupra-i lătrându-l,
Pentru ca, apoi, calmă și distantă, bolta să-și îndepărteze norii
Colorându-le speranțelor bujorii.

Sclipire a luminii din paradis –
El avea un vis.
Trudea din greu, dar velele, subțirele
Erau prea fragile pentru vremuri rele,

Iar vijeliile i-au smuls bricul albit de neaua sării
Și l-au împins undeva departe,-n imensitatea mării.
Dar lui nu-i păsa de catargul frânt
Și nici de mare sau de vânt!

[...] Citește tot

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viață

O coajă de pâine și-un scurt surâs – cât ține-o clipă,
Un culcuș pentru somn și-o oră-atinși de-a plânsului aripă,
O bucurie trecătoare după atâtea belele
Și chiote de râs niciodat㠖 numai suspin și jele;
Și asta se numește viață!

O coajă și un culcuș – și dragostea se-înalță spre sublim,
Surâsul ne ține de cald, cu lacrimi ne răcorim;
Bucuria-i mai dulce când urmează unui necaz
Iar suspinul, după prea mult râs, e-aproape-o formă de extaz;
Și asta se numește viață!

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nave trecând în noapte

În slavă se-adună nori mari și negri, briza-i rece ;
Privesc departe-n bezna nopții grea
Și-aud, solemnă,- o detunătură puternică de tun,
Sclipiri întâmplătoare de lumină-atrag privirea mea,
Semn că nava pe care-o caut, tocmai trece, trece.

Sufletul durându-mă atât, în lacrimi ochii-mi stau să se înece,
Aș saluta și m-aș urca pe-acea navă dorită peste poate.
Îmi întind brațele implorând, strigând salbatic,
Dar vorbele-mi cade la picioare, frunze moarte,
Și numai năluca lor ajunge la nava care trece, trece.

O, Glie! O, Cer! O, larg Ocean! De ce oare nu petrece
Cu voi sufletul meu de întuneric atât de temător!?
Nu mai e nici o nădejde pentru mine, nici o cale
Să-l mai zăresc și să mă-îmbarc pe-acel vapor
Care-acum neauzit și nevăzut tocmai trece, trece?

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Purtăm o mască [We wear the mask]

Purtăm o masc㠖 minte și rânjește,
Ne-ascunde obrajii, ochii ni-i umbrește –
E viclenia noastră omenească;
Inima frântă poate să zâmbească
Și gura multe lucruri bălmăjește.

De ce această lume-n care stăm
Să știe clar cât plângem și oftăm?
Mai bine s-o lăsăm să ne privească,
Atâta vreme cât purtăm o mască.

Zâmbim, Hristoase, însă al nostru plâns
Din suflet chinuit se înalță-n sus.
Cântăm, dar sub picior țărâna-i rea
Și calea este lungă și e grea;
Dar lumea s-o lăsăm să se-amăgească,
Pe-al nostru chip s-avem mereu o mască.

poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Paul Laurence Dunbar, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook