Poezii de Petru Teodor
O tăcere
când regulile nu sunt importante, în camera cu lucruri
ude
stau cutii de carton desfăcute și
altele nedesfăcute ca niște geamuri cu gratii și sticlă spartă de la fostele lucruri
în timp s-au strâns multe
unele... nu
altele sunt bătăi de aripi lungi și umbre ca niște pete lăsate pe pânze
într-un fel e bine - nu este ușă să lase lumina să'ncurce
cele nespuse
iar tu te desfaci cu mâinile printre gratii
în timp ce fiecare trece grăbit, un celuloid rulat înapoi-înainte
pantofi, curea de piele neagră, pardesiuri, ploaia cu puncte și fructe, piatra cu sângele ei bătătorit
tăcerea și sfori tăiate de încheieturi
apoi o privire scurtă de pasăre, o linie ascuțind umbrele
nu mi-ai spus, de ce ai fi spus când nici tu nu știai
credeam că povestea începe de-abia, dar tu o sfârșeai
cu genuchii ținându-ți inima ca într-o covată, nu te-am înțeles și tăceai și tăceam
creionul cu care măsurai punctele zăcea într-o parte
[...] Citește tot
poezie de Petru Teodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O tăcere
când regulile nu sunt importante, în camera cu lucruri
ude
stau cutii de carton desfăcute și
altele nedesfăcute ca niște geamuri cu gratii și sticlă spartă
în timp s-au strâns multe
unele... nu
altele sunt bătăi de aripi lungi și umbre ca niște pete lăsate pe pânze
într-un fel e bine - nu este ușă să lase lumina să'ncurce
cele nespuse
iar tu te desfaci cu mâinile printre gratii
în timp ce fiecare trece grăbit, un celuloid rulat înapoi-înainte
pantofii, cureaua de piele neagră, pardesiuri, ploaia cu puncte și dungi, piatra prinsă de ciment ca'ntr-un frig
tăcerea și sfori tăiate de încheieturi
apoi o privire scurtă de pasăre, o linie ascuțind umbrele
nu mi-ai spus, de ce ai fi spus când nici tu nu știai
credeam că povestea începe de-abia, dar tu o sfârșeai
cu genuchii ținându-ți inima ca într-o covată, nu te-am înțeles și tăceai și tăceam
creionul cu care măsurai punctele zăcea într-o parte
[...] Citește tot
poezie de Petru Teodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pic de absurd
drumul pe care mergi, până când mersul devine mers și
drumul drum, iar tu
pășești înafara ta ca și cum de-abia acum
începi să pornești
în sensul în care
toate ceasornicele s-au întors, în sensul în care
toate capetele de la o masă s-au întors
în sensul în care
scrisul devine un vas de sânge către un țesut la mare depărtare
astăzi m-am decis să nu și ca urmare
am făcut un ceai de plante cu mult vânt și soare
câteva albine și-am deschis o carte oarecare
dar cartea m-a deschis pe mine și vânturi solare
au pornit la o plimbare întâmplătoare peste-un răsărit de mare
cu păsări ce trag de aripi ca de niște parâme
peste o risipă dezordonată de umbre, lumini și penumbre
sculptate cu mare migală de cea mai fină depărtare
de aer pe care o respiri cu răbdare
[...] Citește tot
poezie de Petru Teodor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Petru Teodor, adresa este: