Philip Larkin

Am început să spun

Am început să spun
"Un sfert de secol"
Sau "în urmă cu treizeci de ani",
Referindu-mă la viaţa mea.

Asta-mi taie răsuflarea,
E ca o cădere şi o revenire
În imense, gesticulante, volte
Într-un cer gol.

Tot ce-a mai rămas să se-întâmple
Sunt câteva decese ( inclusiv al meu).
Mai rămâne de aflat doar
Ordinea şi felul lor.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acesta să fie versul

Au dat-o-n bară, şi tatăl tău, şi mama.
Poate fără să vrea, dar au comis-o rău.
Cu-ale lor erori te-au îndopat, ia seama,
Şi-au mai plusat cu-erori din jur, de dragul tău.

Dar şi ei şi-au luat-o-n barbă, amândoi,
De la pălărioare vechi şi vestele cu ceas,
Care acum se alintau ca doi pisoi,
Acum urlau pân' rămâneau fără de glas.

Un om crează fără altui om probleme, iar
Ele se adâncesc ca mările spre larg;
Pleacă de lângă ei îndată, aşadar,
Şi nu zămisli plozi la tine în hogeag.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sârme

Ȋntinsele prerii au garduri electrice;
Bovinele bătrâne ştiu că nu trebuie să se răzleţească,
Dar juncanii simt că parfumul apei pure
Nu trebuie căutat aici, ci în altă parte. Dincolo de sârme.

Asta îi face să se îndrepte orbeşte către sârme;
Dar efectul violent al şocului electric nu le dă nici o şansă.
Din ziua aceea juncanii devin bovine bătrâne,
Electricitatea le limitează vasta generozitatea a simţurilor.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vreme ce majoritatea din mine

De vreme ce majoritatea din mine
Respinge majoritatea care eşti,
Urmează dezbateri, argumente şi ne
Despărţim. Siguri pe noi şi oneşti,

Sterilizam zilele rămase. Suntem damnaţi
Ca majorităţile noastre drapate-n noi culori
Să umble pe alte căi, cu prieteni separaţi.
Dar tăcerea poate fi elocventă uneori:

Tăcerea minorităţilor care, dintr-odată
Rămase fără opoziţie, se-întorc noapte de noapte,
Aşteptând ca promisiunile să fie respectate.
Minorităţile nu se învaţă minte niciodată.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţe

Dincolo de toate, este dorinţa de a fi singur,
Deşi cerul se întunecă de numărul scrisorilor-invitaţie,
Deşi urmăm procedurile indicate – chiar şi pentru sex,
Deşi familia este fotografiată sub emblema companiei,
Dincolo de toate, este dorinţa de a fi singur.

Sub toate acestea, domină dorinţa de uitare:
Ȋn ciuda presiunilor insinuante ale calendarului,
A asigurarii pe viaţă, a pastilelor pentru fertilitate luate zilnic,
A aversiunii pe care privirea o are în vecinătatea morţii ---
Sub toate acestea, domină dorinţa de uitare.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ȋn casă e atât de trist

Casa e atât de tristă. Arată ca în ziua de atunci,
Păstrând forma şi comfortul de la ultima plecare,
Ca şi cum ne-îmbie să revenim în ceasuri de seară, lungi –
Neavându-ne alături, se-ofileşte-n aşteptare.
Cum inimă omenească, să uite pierderea, nu are,

Nu se poate întoarce la punctul de start, la-ntâia oază,
La presimţirea bucuriei pentru ceea ce-o să vină:
Fericirea ca un val. Ea trăieşte-n ea cu minte trează –
Contemplând pozele, tacâmurile din argintărie fină,
Notele de pe portativul pianului. Acea vază.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Acesta este primul lucru

Am înţeles,
Acesta este primul lucru:
Timpul este ecoul unui topor
Ȋntr-un lemn.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bani

Trimestrial, mă dau la întors banii, la refec:
"De ce ne laşi necheltuiţi, aşa fără temei?
Reprezentam tot ce n-ai avut, bunuri şi femei.
Ȋncă le poţi avea dacă semnezi un cec".

Privesc în juru-mi să văd ce fac pe strada mea
Vecinii care nu ţin, desigur, banii la saltea:
Toţi au maşină nouă şi-s la a doua soaţă.
Este clar, banii au un cuvânt de spus în viaţă.

Ba, chiar mai multe, dacă cineva întreabă,
Nu poţi să fii veşnic tânăr — iar chestia asta doare —
Şi-, oricât strângi şurubul, e doar aflare-n treabă,
Banii strânşi ajung doar pentru colac şi lumânare.

Ascult cum cântă banii. Parcă-aş privi departe
Printr-o fereastră lungă şi-aş vedea într-o parte
Gunoaie pe rigolă şi-n cealaltă biserica, pe contrasens.
E ceva trist şi urgent în jurul meu. Intens.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căpăţâni în dulapurile femeilor

Zac cu capul pe perne trupuri slabe,
Ochi holbaţi şi-încâlcite laţe albe;
Cu fălci deschise, cu gâturi uscate ca nişte junghere,
Cu fiecare tendon în relief, la vedere;
Deasupra bărbii, o gură vorbeşte neauzit
Către cineva pe care nimeni nu-l vede.

Acum şaizeci de ani ochii lor zâmbeau gentil
La o iubită, la un soţ, la primul copil.

Zâmbetu-i pentru tineri, bătrânii plătesc birul:
Ȋntâi groaza morţii şi, apoi, delirul.

poezie de Philip Larkin (1972), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Copacii înfrunzesc – şi o fac mereu
Ca şi cum ceva tocmai a fost spus;
Muguri relaxaţi se desfac pe ramuri sus,
Verdele lor respiră tristeţe, plumb, somn greu.

Oare fiindcă renasc şi ştiu cum timpul să-înfrunte,
Iar noi îmbătrânim? Nu, şi ei au ziua lor de-apoi.
Trucul anual de-a se prezenta drept noi
E încrustat adânc în codul ascuns într-un grăunte.

Şi, totuşi, acei muguri încrederii tovarăşi,
Revenind în fiecare Mai, plini de pasiune!
Anul care-a trecut e mort, par ei a spune,
Tu, mereu tânăr, ia-o de la capăt, iar şi iarăşi...

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!