Radu Gyr

Rondelul unei haimanale

Trecea şi el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt şi coate-goale,
cum trec atâtea haimanale
spre zarea lor şi-a nimănui.

Pe chip avea un cântec moale
şi-n ochi văzduhul nu ştiu cui.
Trecea şi el pe drum hai-hui,
fluieră-vânt şi coate-goale.

Dar ochii mei şi-ai dumitale
de ce plângeau în urma lui,
în fundul vechii mahalale?
Fluieră-vânt şi coate-goale,
trecea şi el pe drum hai-hui.

rondel de Radu Gyr
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte-nţeleg n-am înţeles

Câte-nţeleg, n-am înţeles,
dar aş lua toate câte las.
Din ce-am cules şi n-a rămas,
din ce-a rămas şi n-am cules.

Azi din frântura unui ceas
eternităţi aş şti să ţes.
Şi din ce ieri credeam eres
lumi noi mi-aş scrie pe atlas.

Câte-am stricat, câte n-am dres
le-aş face-acum iconostas
şi-aş bea cu sete tot mai des

Din flori ce mor la orice pas
din ce-a rămas şi n-am cules,
din ce-am cules şi n-a rămas.

poezie de Radu Gyr
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui iconar

Era-n Bizanţ un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană,
şi-a zugrăvit-o lâng-o strană,
cu ochi adânci şi chip suav.

Îl despuiară de sutană
şi-l biciuiră pe mârşav
Era-n Bizanţ un biet zugrav,
monah robit de-o curtezană.

Dar anii-au stins orice prihană
şi-au pus modelului scârnav,
pe zid, lumină de icoană
Monah robit de-o curtezană,
era-n Bizanţ un biet zugrav

rondel de Radu Gyr din Anotimpul umbrelor
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victorii Negre

În orice zi, la orice pas,
murim puţin, murim mai mult.
Cu cât părem mai viu tumult,
cu-atât apunem ceas cu ceas.

Ne credem stânci, ne vrem granit,
nu ştim ce viermi profunzi ne rod.
În viaţa ca un rumen rod
stă miezul morţii, viermuit...

Ca nişte fluvii clocotim,
înspumegaţi, triumfători –
nu bănuim că sub vâltori
nu-nfrângem viaţa, ci murim.

Cu pieptu-n platoşă-ncleştat,
cu pumnii pururi pe hanger,
pe dinăuntru, pe sub fier,
murim adânc, ne-nduplecat.

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea-n uitare să cobor
şi iar mi-e dor de umbra ta....
De cate-ncerc să uit mi-e dor,
de cate n-am putut uita.
M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vant să pieri....
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
Adanc aş vrea-n paharul plin
şi-n cantec zambetul să-ţi pierd
dar creşti din orice strop de vin,
din orice strună ce-o dazmierd....
Şi cand in flacără şi-n fum
aş vrea să spulber urma ta,
tu te-ntorci ca un parfum,
din tot ce n-am putut uita.....

poezie de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi chipul tău

Dă-mi chipul tău, granit senin,
dă-mi duhul tău, senină iarbă,
în ne-mpăcatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarbă!

Să nu mai spumege în piept,
sub îndoieli ori sub blesteme,
nici câte-n pofta mea le-aştept,
nici câte spaima mea le teme.

Vreau taina neştiinţei reci
şi-a nepăsării voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoială nu pătrunde.

Granit, dă-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ţi împietrire,
pentru-o lumină fără chin
şi-o moarte fără răstignire!

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin somn auzi cum ramuri mari se scoală
Şi-ţi cresc pe umeri ca pe crengi de foc.
E ceasul când, zvâcnind în noaptea goală,
mai sus de ramuri, tainele se coc.
Se-ntind pe lume drumuri de miresme,
nu pentru paşi, ci poate pentru sfinţi.
E ceasul când răsar catapetesme
la capătul potecilor fierbinţi.
Hai! Rupe-ţi lanţul! Calcă-n lut parâmii
Şi inima, să mergem amândoi...
E ceasul când foşnesc în cer salcâmii
Şi când miroase luna a trifoi.

poezie de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea-n uitare să cobor,
şi iar mi-e dor de umbra ta...
De câte-ncerc să uit mi-e dor,
de câte n-am putut uita.

M-aş vrea la fel cu pomii goi,
aş vrea ca frunza-n vânt să pieri...
Dar din zăpadă vii-napoi
cum se re-ntoarce floarea-n meri.
(...)

poezie de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că sunt lut

Ştiu că sunt lut, dar nu ştiu cine
mi-a pus în piept albine stranii,
să-mi scoată mir din mărăcine,
din bălării, împărtăşanii.

Minunea mea se-ntâmpla vie
din mofturi mici şi biete fleacuri...
Un colţ de-al meu e-o-mpărăţie,
o zi de-a mea răsfrânge veacuri.

De nu strâng mările în braţe,
prin câte-o baltă tot deretic
şi gheara mea tot stă să-nhaţe
din orice taină câte-un petic.

Şi dacă-ncălecat pe-o rază
ea nu mă urcă-n cer, încalte
de-o şchioapă-n aer tot cutează
peste coteţe să mă salte.

poezie de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de grădinar

A fost o toamnă veche, cum e un cântec vechi,
Şi eu cântam pe-atuncea şi surâdea grădina;
Luam licuriciu-n palmă şi-i reaprindeam lumina
Şi florilor brumate le sprijineam tulpina...

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o durere...
Şi eu plângeam pe-atuncea, — grădina abătută.
Stins, licuriciu-n palmă părea o stea căzută,
Voiam să-ndrept o floare, dar putrezea tăcută.

Şi-a fost o toamnă veche, cum este o uitare...
Nici n-am mai plâns de-atuncea, nici n-am mai vrut să cânt.
Mort, licuriciul serii l-am risipit în vânt,
Şi peste flori brumate am aruncat pământ...

Şi-a fost în toamna aceea, o toamnă de mormânt!

poezie de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!