Poezii de Ralph Burns
La pescuit, iarna...
Privind lacul, un om își vede
Tatăl aruncând firul ușor de nailon
Pe lângă sălcii. El a uitat că-acesta
Este mort de mai bine de doi ani,
Iar lacul se află acolo unde se rostogolește
O ceață albăstruie și unde cerul ar putea fi
Negru, albastru sau alb
Un fundal pentru toate preocupările.
Calcă prin apă să-și întâlnească părintele,
Urmându-l acolo unde peștele
Mușcă cel mai bine. E frig. Într-o zi rece
Forma pe care o ia respirația poate
Închipui orice o coamă pe suprafața lacului,
Dealurile Oklahomei, tufe cu porumbele albastre
O formă închisă deja într-o altă formă,
Două cântece, două respirații deasupra apei.
poezie de Ralph Burns, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Ralph Burns, adresa este: