Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Roberto Kuzmanovic

Poezii de Roberto Kuzmanovic

Poem cu pene de corb

Așezat de timpuriu pe o bancă pustie, lângă un copac opac
Își ridică privirea spre firmamentul întunecat și rece
Ca moartea de rece
Trist zărește și privește în ochi un corb care cânta,
Cam afon corbul, destul de afon
Iar el abia mai respira, ca de teamă
Foșnete se-auzeau, penele toate-i cădeau
Oglinda unui suflet pur reflectă un orb
Degeaba e colorat fastuos totul în jur
E un moment de iarnă uitată
Gândurile-l ard și-l bat ca un bici peste față
Timpul fuge, el e pierdut, pierde tot ce-a avut
Pierde trăirile grele, universul, flăcările nestinse
Pierde până și ultima suflare...

poezie de Roberto Kuzmanovic din Manuscris de poezii (2014)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate sună a vis (2011)

Nu pot să țes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocănița,
înconjurat de frunze uscate și cărbuni încinși
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece, cam prea devreme
poate că toamna asta nebună care se crede iarnă
și știe că nu-mi place e de vină
apoi să-mi ceară muze ieftine să zbor cu ele spre libertate?
m-am detașat cu drag de-această lume, de care unii vorbesc de parcă ar ști,
(oricum consider că nu există prost sau deștept, doar necunoscător de domeniu)
îmbrăcat în veșminte albe, dar singur, că nu-mi împart Împărăția cu nimeni
nu de alta, dar e al naibii de mediocră
iar eu un egoist notoriu
tristețea e a mea, voi o aveți pe a voastră și a urmașilor voștri.
(vor avea ei grijă de asta, să nu vă fie cu mirare)
voi dansa cu monotonia, neînțeles în niciun fel anume,
evadez din cușca misticismului, ce lanțuri slabe!
nu vreau să-mi împart nemulțumirile nici cu el, ar fi lipsă de respect,
staționez să alimentez prin stația de vise;
pe aici am călătorit mai mereu,
m-am proiectat prin alte unde, să aflu tot adevărul

[...] Citește tot

poezie de Roberto Kuzmanovic din manuscris (2011)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tăcerea-i neprihănită poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
dați de veste regilor, prințeselor, episcopilor, slujitorilor
și cui mai poftește semeția voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteți îndrituiți
s-o ștudiruiți cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăși înțelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conștienți că numai și numai moartea
e menită să conjuge existența
sau celor convinși că valorile incerte
și mirodeniile lumești asigură trecerea peste Aheron.
Antrenați-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l privește
îmbrățișați iscoada, fredonați premise
și dansați cu etica
concepeți ideologii îndeplinirii rostului

[...] Citește tot

poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Pasiunea rebelă

Erau seri în care, după ieșire la restaurant,
cu mâncăruri exotice și vinuri de colecție,
poante, muzică la pian și momente de reflecție,
îmi cerea pasiunea rebelă cu ochii de diamant

s-o masez cu basma de mătase, de predilecție
sau să ne pictăm dezbrăcați într-un mod cam extravagant,
alteori mă învăța Bachata, un zbor mai palpitant,
de parcă urma să fim la vreo mare preselecție

mă însoțea fabulos într-o lume de lux, duioasă
galant îmi mulțumea pentru prânz, origami sau stele
excepție rară, zâmbet de-o clip㠖 clipă frumoasă

distant părea cerul deodată, se-arătau vremuri grele
percepție diferită-mi făurea, lumea ploioasă
zburat-am lăsând vag în umbră amintirile mele.

poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Schimbarea la mască

Ochii năstrușnici, năluci cunoscute,
îndoliați, față în față cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoțată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât niște gămălii de ace
striviți de ancora unei rațiuni
ascultată ca o mezzosoprană.

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas (5 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM OargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A voastră nestemată

Sub clapele lui Chopin torturam zgomote lumești
pluteam în armoniile lor nocturne
din cărbune plăsmuiam chipuri eterne
și le reproșam că nu sunt vii sau dumnezeiești

apoi le distrugeam dintr-o nebunie de ocară
de parc-ar decide zeii traiul astrelor
am greșit; sunt doar un clopot din Turnul orelor
de care timpul nici nu ține cont deseară

e vremea să pier, scumpii mei, renasc într-o altă mătase
poveste, emoție, ori lacrim㠖 nu m-am decis,
oricum, voi renaște în gândul vostru prezis
iar voi mă veți zămisli din nebunii încă tot frumoase

de va simți divinul durerea nechemată
să n-aveți temeri ori stări aiuritoare, maladive
purtați-vă asemenea filozofilor, sleiți de motive
și nu uitați să lăsați în urmă-a voastră nestemată!...

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A voastră nestemată

Sub clapele lui Chopin torturam zgomote lumești
pluteam în armoniile lor nocturne
din cărbune plăsmuiam chipuri eterne
și le reproșam că nu sunt vii sau dumnezeiești

apoi le distrugeam dintr-o nebunie de ocară
de parc-ar decide zeii traiul astrelor
am greșit; sunt doar un clopot din Turnul orelor
de care timpul nici nu ține cont deseară

e vremea să pier, scumpii mei, renasc într-o altă mătase
poveste, emoție, ori lacrim㠖 nu m-am decis,
oricum, voi renaște în gândul vostru prezis
iar voi mă veți zămisli din nebunii încă tot frumoase

de va simți divinul durerea nechemată
să n-aveți temeri ori stări aiuritoare, maladive
purtați-vă asemenea filozofilor, sleiți de motive
și nu uitați să lăsați în urmă-a voastră nestemată!...

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când facem pe sfinții

Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul
când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
(el e bun doar când mă întind pe plajă ca o meduză ucisă)
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să fie divină, nu venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
cum se nărăvește pentru locul de veci,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, altfel nu-i dau niciun bon de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
(nici n-aș prea vrea, de altfel)
Focul e viu, renaște-n mine și știu
(șemineul însuși mă invidiază)
că e-o vorbă la gura tuturor:

[...] Citește tot

poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când facem pe sfinții

Colorez noaptea în iubire și speranță,
ai zice uneori că-s surori cu ghinionul când nu e totul roz
stelele îmi sunt martore pe cer
norocoasele, acolo sus, departe de lume
Luna strălucește, am cerut-o de muză,
și-a spus da
iar soarele, probabil gelos, mă arde de viu
eu sper să-mi cânte lumina, întru tristețe,
dar să nu fie venită din faruri
bucuria să nu-mi danseze în rate,
iubirea să mă seducă cu blândețe,
din suflet, fără bonuri de masă
făcându-mă să uit clipe îndurate stoic.
Focul e viu, e-n mine și știu
că iadul e pe pământ cu totul, iar noi suntem dracii,
și degeaba facem pe sfinții.
Suntem răi, avem măști
de aceea ne plac oglinzile.
Dincolo de un scop e un alt destin
care câteodată e doar o ploaie

[...] Citește tot

poezie de Roberto Kuzmanovic (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul – descântecul

Norii se-aștern precum ceața deasă seara
Peste câini, peste oameni, cântă în gând fanfara
În trupurile goale vin țigănci cu ghiocuri
Pădurea e tristă, frunzele ard în focuri

Ielele fac și valuri când purced ca să cânte
Și dansează nebune peste vârfuri de munte,
Hore stranii – descântec – împrejur nălucirii,
Se-mpreună împotriva uimirii

O aspră vrăjitoare tot prepară licori
Face vrăji înțelese pe-nnoptat doar de nori
Că doar norii-s aproape și de sfinți și de zei
Ce-și doresc pe ascuns roluri de dumnezei

Ce citesc nu în palme, mici destine de râme,
Devenind prea curând niște sumbre postume
Ielelor, ce-ați făcut, ce-ați adus printre noi?
Aiureli nenăscute înspre ziua de-apoi

[...] Citește tot

poezie de Roberto Kuzmanovic
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Roberto Kuzmanovic, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Votează Roberto Kuzmanovic

Dacă îți plac cele spuse de Roberto Kuzmanovic, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!