Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Rodica Constantinescu

Poezii de Rodica Constantinescu

De ce

De ce, e omul astăzi neputincios și surd
Trăindu-și ani dați în neguri și absurd?
De ce, e orb în suflet și fără de simțire
Pierzând adesea calea și sfânta sa menire?
De ce, e omul nostru nechibzuit și prost
Nu vede decât banul, averi fără de rost?
De ce, se-nveșmântează în lungă nepăsare
Pierzându-și mântuirea și zborul către soare?
De ce, omu-i de gheață și în trăire mut
La geamătul de frate în negură pierdut?
De ce, nu are un crez, voință înzecită
Să dăruiască-n jur iubire-n cer sfințită?
De ce, e omul crud călcând pe oseminte,
Puterea și mărirea e tot ce are-n minte?
Hălăduiește-n viață, nebun, debusolat
Neștiind că toate astea în van le-a adunat.
În ceasul cel din urmă să fim mai înțelepți,
Cu suflete curate și-n cugete mai drepți,
Numai prin rugă aprinsă vom fi învingători,
Mergând pe drumul vieții, miloși și iertători.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând ca firul de păianjen

Iată-mă înrădăcinându-mi picioarele goale
în pământul pustiu,
port acorduri sacre în catedrala inimii,
iar candela iubirii luminează zbuciumul ei
ca un far singuratic,
mă apropii de tine ca o umbră tupilată
și țes miracole-curcubeu,
dar încă nu le vezi,
atunci mă așez tăcută în contemplare
privind spre necuprins
și invoc în rugă mută un înger călător
să-mi dea cu-mprumut aripile sale,
pășesc, apoi pe un gând ca firul de păianjen
spre ochii tăi treziți de o minune,
sting lumina minții să pot atinge prin ei,
sufletul tău speriat și
murmur printre amintiri tăinuite:
-Privește-mă, iubite, sunt șuvoiul
ce-ți va sculpta dorințele împietrite
până vor deveni un lotus cu-o mie de petale,

[...] Citește tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

[...] Citește tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jelim cu toții-n cor

O țară-ntreagă-și plânge ursita rea și morții,
Iar brațe mii se-nalță spre ceruri cu durere,
Jelim cu toții-n cor, năpăstuiți ai sorții,
Văzând cum viața noastră nu e decât părere.
Dar până când, o, Doamne, să suferim tăcuți,
Văzând înmărmuriți că ce ni-i drag se duce?
Cum să privim spre moarte fără o vorbă, muți,
Să ne lăsăm copiii să fie-ntinși pe cruce?

Treziți-vă români cât nu e prea târziu
Și să luptăm acum pentru urmașii noștri!
Nu mai lăsați vlăstare să zacă în sicriu
Pierduți întru vecie printre lumini și aștri.
Hai să ne cerem dreptul de-a viețui în pace,
De-a nu mai fi vânduți, pentru un pumn de-arginți,
Ne-au înșelat cu rândul fiindcă românul tace,
Dar să-i ferească sfinții, când vom fi scoși din minți.

Voi, mame, faceți zid spre pruncii ce-i aveți
Și vă luptați cu lupii ce seamănă teroare,

[...] Citește tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai am visuri

Ascult cu urechea singurătății
trecerea clipelor-temnicer,
număr urmele
și literele scrise cu sânge
pe sufletul dezgolit
de speranță.
Totuși, mai am încă visuri,
rătăcite
în palmele pline de lacrimi
sunt nuferi ce vor să înflorească
din noroiul
cuvântului mort.
Încep să zbor cu gândul
printre cozile cometelor sihastre
căutând îngerii albi
să-mi lumineze cu licurici,
primăvara iubirii
ce nu cere
răsplată.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mai dă-mi vreme

Anii vin și trec prea iute
Mulți, puțini, cum ne e dat,
N-au urechi ca să asculte
Ruga noastră, au zburat.

Stau atunci și mă gândesc
Ce-mi rămâne-n urmă mie?
Am știut cum să trăiesc
Punând suflu chezășie?

Pierzând zilele de-a rândul
Cu îndemnuri trecătoare,
Încropind din aburi, visul
Ce pierea la simpla boare.

Socotind cum clipa pleacă
Și doar grija îmi rămâne,
Văzând luntrea că se-neacă
Am vâslit spre-nchinăciune.

[...] Citește tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nedoritul zbor

Durere port în suflet și-o rugăciune mută
Privindu-te cum zaci în somn neiertător,
Aș vrea să fiu cu tine în lumea-ți neștiută,
Să te întorc degrabă din nedoritul zbor.

Încerc să te găsesc pe țărmul fără nume,
Să-ți oblojesc o rană ce încă sângerează,
Mă lupt cu aripi negre, năluci din altă lume
Privind icoana care tăcută stă de pază.

În drumul meu răsare o poartă ferecată
Pe care o deschid cu fluviu din privire,
Sunt pentru-o clipă-secol de lacrimi înecată,
Dar știu că nu am vreme de altă tânguire.

Paharul deznădejdii îl sparg de un hotar,
Luptându-mă din greu cu piatra de-ncercare,
Am să-ți aduc potirul, să bei din sfânt nectar,
N-am să te las nicicum să zbori spre altă zare.

[...] Citește tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O frunză-ngălbenită...

O frunză-ngălbenită-mi bate-n geam
Șoptind că-i timpul să mă-ntorc la matcă,
Ea a simțit adesea că-n suflet, eu jeleam,
Chiar de trăim haotic zicând mereu; -Ce dacă!

Spre frunză am privit prin lacrima ascunsă,
Dorind să-i prind mesajul și timpul ei puțin,
Dar am simtit durere și inima străpunsă
De-o suliță fierbinte ce-n vârf ținea venin.

M-am așezat rănită pe strat de frunze moarte
Agonizând o vreme printre năluci și frig,
Dar o lumină vie m-a dus în zbor, departe,
La ușa mântuirii și-am început să strig.

Deschide-mi, Doamne, sunt oaia rătăcită,
Privește-mă cum sufăr și rana-mi sângerează!
Iisuse, către Tine, mă-ntorc acum smerită,
Iertare-Ți cer, o, Doamne, te rog, mă înviază!

[...] Citește tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare către fiul meu

Afară-i vânt turbat, dar cald e în odaie,
Ard crengile uscate ce-n vara le-am adus,
În astă seară alături îl am pe Niculaie,
A ocolit tot satul, venind din capătul opus.
Ne amintim pe rând de anii ce-au zburat,
De clipele frumoase și zile cu tristeți,
Oftăm la unison, căci multe am îndurat,
Însă ne mângâiem cu gândul la băieți.
Fără de veste parcă mă-nvăluie un dor
De cea care a plecat să fie stea în cer,
Apoi, te strig pe tine, iubitul meu fecior
Aș vrea să te sărut, că poate mâine pier.
Nu văd să scriu băiete, am ochii o povară
Și-l rog pe Niculaie de poate să m-ajute,
Scrisoare să-ți așternă acum, în astă seară,
Că muică-ta mă cheamă în clipele tăcute.
De poți să vii copile până la sfânt Crăciun
Ca taica să-ți mai dea ceva de prin ogradă,
Păstrat-am pentru tine din vinul cel mai bun,
Un coș cu nuci, o curcă și mere din livadă.

[...] Citește tot

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un nufăr ca solie

Mi-ai apărut în vis, chemându-mă suptil
Să vin la Ipotești, de-am gânduri rătăcite,
Să-ți caut urma-abur ce-apare, așa, tiptil,
Pe-o cărăruie verde din țărmuri infinite.

Și m-ai privit ciudat, cu ochii mari, de foc,
Ce luminau un pod peste o umbră-nvinsă,
Pe cer, mii de luceferi îți pregăteau un loc,
Tu, însă mi-arătai că steaua mea-i aprinsă.

Dar luna te-a chemat și-ai tresărit puțin,
Căci vocea ei a fost ca ruga-ntr-un altar,
Apoi, privind o rază ai scos un mic suspin
Vrând să te-ntorci acolo, la veșnicul hotar.

Am alergat spre tine c-un nufăr ca solie
Adus de-un înger alb venit pe cal măiastru,
Prin el să știu când vii, să ies din colivie,
Zburând cu aripi noi spre lacul cel albastru.

poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 6 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Rodica Constantinescu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook