Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Silvia Van

Poezii de Silvia Van

Poem pentru tine

Cândva
ne potriveam palmele
una peste alta
voiam să știm
dacă zvâcnește între ele
același drum
fierbinte și liber
ca un șarpe cu aripi…
plutind în vazduh

Eram tineri atunci
zorile veneau prea repede
și am uitat
să ne călcam unul altuia
pe urme, cuminți

Mâine
să-ți pui tocuri înalte
mi-ai spus
eu am plecat în fugă

[...] Citește tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aceasta nu-i o declarație de iubire

Aceasta nu-i o declarație de iubire
Nu-ți spun nimic, doar mă uit
Peste umărul tău
Și-ți sărut de departe
Cu buze de ceață
Zulufii somnoroși de pe ceafă
Nu, nu-i o declarație de iubire
Îți mângâi doar cu palme de fum
Fruntea plecată pe file
Îți ating neștiut genele întoarse
Și prind în căuș libelula de smalț
A privirilor tale
Nu-i o declarație de iubire
Aș vrea doar să-mi pun ca în vis -
Pecete pe gură -
Mâna-ți nervoasă cu degete lungi
Aș vrea să-ți simt
Cu obrazul, sfioasă
Tremurul sângelui
Pulsând lângă ureche

[...] Citește tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Repetabila iubire

Nici urmă de durere în pântecul meu, nici urmă de tremur, te iubesc la fel
ca pescărușii în zbor pe sub poduri, aripi întinse țin vântul în loc,
cât sa fie ora când îmi înfrunzește iar mâna dreaptă, măslinii își scutură în plase
rodul mărunt, alte vise, de la capăt, iar ploi, oh, Doamne!

Nici urmă de poteci în poienile arse, nici urmă de miere în faguri, doar inima mea
dezbrăcată, inima mea ca o viespe de noapte, ca o lăută ascunsă sub pat,
hai sa jucăm jocul acesta, înfășură-ți gleznele-n carpe, șterge-mi cu buzele genunchii ierbați, opintește-te-n poartă, în colțul gurii infloresc macii, hai, râzi!

Nici urmă de îngâmfare în coapsa rotundă, nici urmă de mustrare sub sâni, pune-ți trupul pe șine, tramvaiul e gata de drum, cercuri zimțate pictează copiii pe geam și ferigi, știi camăruțele toate-s curate, intră și vezi, acum și aici strigăt suntem, sărutul se sparge în sărut și palma se înfășură în palmă, vino, iubește-mă toată!

poezie de Silvia Van
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chiar de acum

cel mai tare îmi doresc
să vină noaptea
să-mi pună cineva brațul
în jurul capului
să mă tragă în sine
și să-mi spună -
chiar de acum începe
numărătoarea inversă
a nașterii noastre
sărută-mă
tu nu vei fi eternă
eu nu voi trăi adânc
în amprenta dinților tăi
lăsată pe lobul urechii
dar îți voi rupe rădăcinile
și lăstarii
și le voi altoi în mine
ei vor crește și vor înmuguri
vor rodi struguri buni
iar tu vei face vin

[...] Citește tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Intre timp,dorul

m-am refugiat în spațiul umbros
dintre trupurile noastre paralele
mă pregătesc în ascuns pentru lecția de dans
promisă într-o cută a zilei
într-o vară cu răsăritul fraged
întors către mine
ca un ied sărindu-mi în poală
mi-am săpat în privire fântâni
să încapă întreg
ascuțișul bucuriilor viitoare
mi-am decupat cu degetele firide în piept
să le umpli tu
cu sărutările buzelor tale sărate
cu vorbele tale rotunde
cu respirația ta dulce amară
ca mireasma portocalelor coapte

(cum zboară oare îngerii
- goi?
în noaptea de Crăciun tropical?)

[...] Citește tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nimic nou

inevitabil
ziua dintâi își trăgea cămașa pe dos
își punea ghetele invers și călca peste vârfurile copacilor
ca și când s-ar fi luptat din greu cu rădăcinile lor bete
crescute în sus până la cerul întors ca un sân
pornite să-și ia singure
porția de licoare

inevitabil
următoarea mă sfâșia în două disperări inegale
una și-o strecura sub picioare ca pe o amprentă de tigru
dungându-și coapsele până când respirația îi devenea ascuțită
pe cealaltă o azvârlea fluturând-o peste umerii dezveliți
promițându-și un ochi de păun
decupat în aripă

inevitabil
ziua a treia punea lucrurile la punct
îmi culegea dintre ierburi fâșiile de sentimente pierdute
cobora toate scările cu mine în brațe, cusută în zig-zag

[...] Citește tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noiembrie

Sub degetele tale răsfirate
spune, ce să fi făcut eu
ce să fi făcut?
Ploua peste ziduri amare
mereu
peste cuvinte împărțite la doi
Cât zbor și câtă plecare eram
Câtă venire înapoi?
Iederă crudă
încolăcită pe garduri de fum
cât eram eu însămi cu mine?
cât eram eu, răsucită, în noi?
Ploua rugător
ploua dinspre mine în drum
peste tăceri stivuite grămezi
la hotare
Ce să fi făcut eu, ce să fi făcut
într-un ochi
tatuat de așteptare
dintr-un capăt într-altul al zilei

[...] Citește tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de Eliana SerbanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Silvia Van, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook