Silviu Petrache

Cand poti spune te iubesc?

Atunci cand vointa intelepciunii sufletului iubit
atinge vibratia ta interioara
ce o transmite in adincul inimii ei...

Atunci cand regasesti in ochii iubitei
privirea ta arzatoare
din prima secunda a fericirii tale....

Atunci cand renunti la tine
cazand in abisul iubirii tale,
salvat de maretia dragostei ei.

Atunci cand batranetea te prinde din urma,
impingand umbra iubitei tale
pina la lasarea intunericului divin...

Atunci poti spune: te iubesc!

poezie de Silviu Petrache (7 februarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul tau

nu iti mai consuma energia sufletului
cu mine, transformand o in iubire,
caci sunt un abis fara iesire,
o amintire fara intoarcere,
un vis din care nu te mai trezesti,
un inceput fara sfirsit
in care aripile sufletului sunt fortate sa zboare
mai departe cit mai departe cu o iubire
ce este lasata in urma,
caci viata isi consuma cursul
spre nemarginirea ei,
cu gandul de fiecare data
la o farfala din mireasma iubirii trecute
o poezie ce nu poate fii uitata niciodata,
pentru a o pastra
in amintirea iubirii vesnice si
pentru a te putea reintoarce de fiecare data
la acel ceva care ti a dat aripi
sa cunosti infinitul sufletului dorit.

poezie de Silviu Petrache
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcare

Parfumul unei flori lăsat pe pantoful care a călcat-o,
aduce împăcarea în sufletele senine!

Să ierţi e mult mai greu decât să iubeşti.
A iubi este precum simfonia sufletelor unite,
Soptită la urechea universului, ce îţi călăuzeşte dragostea în infinitatea iertării.
Iar că să ierţi, trebuie mai întâi să îţi iasă din suflet tonul,
ce până nu demult a alcătuit simfonia,
care acum s-a transformat în sunetul unui diapason, din infinitatea dragostei şoptite.

parfumul unei flori aduce împăcarea...

poezie de Silviu Petrache (27 septembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepasarea ucide sentimente

Nepasarea ucide sentimente,

Nu ti-a fost dor de mine nici ieri..
uitind dulceata buzelor noastre...
cum se prelingea pe corpul incins
aprinzind scinteia dragostei noastre..

nu ti-a fost dor azi de mine...
azi am fost o gresala a providentei....
un inspirat gand al telepatiei...
ce a sincronizat ceasul sufletelor noastre...
regasindu ne in gind...

nu iti va fi dor de mine nici miine...
si indiferenta a asternut intunericul sufletului
iar nepasarea a alungat umbra iubii
rupand gandul etern al dragostei noastre...

poezie de Silviu Petrache (3 iulie 2012)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă te-aş împărţi cu întregul ai ieşi un minus adânc,
dar clar ai însemna un rest vag,
Ai însemna ceva.

Dacă te împart cu o jumatate,
Te pot întâlni în cîte o zi să afli despre adunate,
Despre urme şi umbre, despre neluate.

Dacă te împart cu mine pot spune că suntem un întreg.
Ai putea să te aduni de prin spaţii închise,
Din limite şi universuri, spre lumi interzise...
Până spre azi, prezentul infinit al gândului meu.

poezie de Silviu Petrache (11 noiembrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

De iubit, iubeam la întâmplare si pe apucate.
Ba chipul tau frumos, suav si dulce,
Ba corpul tau cu forme pline si tari.
Astea toate din aduceri aminte si indoielnic,
pentru ca n-am gasit nimic serios in mintea mea,
pana cand nu ti am intalnit sufletul.
Sufletul tau bun, cald si maret.

Iar atunci, ce am facut?!
Am dat mintea pe suflet si l-am intalnit pe al meu.
Era zgribulit intr-un colt, coplesit de atata lumina.
Nedumerit, intrebator si infricosat sa nu piarda caldura ce il mangaia senin si dulce,
frumusetea zambetului tau cu care se trezea in fiecare dimineata.

Vazand toate astea,
mintea a dat frau liber focului pasiunii,
impingand sufletul si mai tare in bratele infinite ale dragostei pt tine... pana astazi!
Sau pana maine!
Pana te voi intalni din nou...

poezie de Silviu Petrache (15 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gradinarul sufletului

Iubito,
nu vreau sa fii un doctor,
care sa iti pansezi trecutul mereu
si sa traiesti prezentul printre pansamente,
iar viitorul in carje....

Vreau sa fii un gradinar,
ce insamanteaza in suflet bucurie si iubire,
generand pacea eterna,
multumirea si fericirea,
ce pot fi traite alaturi de cei dragi...
cu care sa le impartasesti mereu.

Atunci, eu o sa ti ud in fiecare zi gradina sufletului,
lasind sa infloreasca numai trandafiri...

poezie de Silviu Petrache din Idei romantice (2 august 2012)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti...?

sunt aici...
unde privirea ta îmi urmăreşte gestul
unde respiraţia ta îmi simte pulsul
unde umbra ta îmi urmăreşte paşii
şi acolo.....
acolo unde gândul tău îmi este umbră...
unde sufletul tău îmi este aer...
unde iubirea ta îmi este viaţă...
unde eşti tu iubita mea...

pretutindeni....

poezie de Silviu Petrache (6 februarie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Nu îndrăznesc încă
să ridic privirea mai sus de orizont,
de teama frumuseţii tale strălucitoare.

Nu vreau să visez încă la ce va urma,
de teamă să nu deranjez măreţia sufletului tău.

Nu vreau să mă gândesc la tine astăzi,
de teama iubirii tale de mâine,
ca să mă pot bucura încă
de frumuseţea primăverii din ochii tăi,
de trupul tău minunat în lumina soarelui,
de glasul suav şi gingaş atunci când îmi rosteşti numele,
de prezenţa ta strălucitoare din gândul meu.

Vrea doar să prelungesc dorinţa nemărginită a infinitului
din clipa când îţi spun: Te iubesc!

poezie de Silviu Petrache (8 martie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru iubita mea

E o intamplare a fiintei mele
ca exist pentru tine,
pentru a ma alunga din viata ta
si a-mi face suferinta mai mare,
incat atunci cand ma gandesc la fericirea timpului trecut,
petrecut cu tine - interiorul sufletului meu
explodeaza in mii de stele luminoase pe cerul fericirii,
cu gandul la secunda revederii tale.

As vrea sa stam de vorba,
sa povestim nimicuri,
nimicuri ce ne leaga, nimicuri ce ne despart,
sa impartim lumea asa cum vrem noi:
in oameni ce iubesc, in oameni ce sunt iubiti...
si noi doi.

Doi oameni ce se iubesc si pretuiesc asta,
acolo undeva in sufletul lor, intr un coltisor luminos
si le este teama ca nu cumva cineva sa elimine restul lumii,
pentru ca ar iesi la iveala imensa lor iubire, ce ar acoperi universul,

[...] Citeşte tot

poezie de Silviu Petrache (2 aprilie 2013)
Adăugat de Silviu Petrache
Comentează! | Votează! | Copiază!