Poezii de Spiridon Popescu
Doamne, dacă-mi ești prieten...
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum te lauzi la toți sfinții,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu părinții.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
N-asculta de toți zurliii,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum susții în gura mare,
Moaie-ți tocul în cerneală
Și-nainte de culcare.
[...] Citește tot
rugăciune de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.Sfat
Ferește-te să cazi din tine
E înalțimea de la care
Cel ce alunecă, iubito,
Aproape totdeauna moare.
poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apelul bătrânului naturalist
Oameni buni,
Să facem ceva pentru ocrotirea poeților!...
Dacă dispar,
Echilibrul ecologic se surpă
Ei sunt
Singurele insecte din lume
Care se pricep să facă polenizarea îngerilor.
poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miezul nopții
Zise mortul către viu:
"Viule, de când te știu,
Tot sărac, fără sicriu."
Zise viul către mort:
"Am, dar nu-mi place să-l port."
... și făcu atac de cord.
poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aflai de la zăpezi
Aflai de la zăpezi că nemurirea
Vine de undeva, din albul lor,
Și-mi ridicai atunci o casă-n munte
Să-mi ningă, mai tot timpul, în pridvor
Privind prin geam cum cresc în jur
nămeții
Mă și vedeam ajuns nemuritor,
Dar mă-nșelai: din ce-i mai 'nalt
omătul
Și lupul flămânzește mai ușor.
poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destăinuire
Ieri, când plângeam,
m-am pomenit, vecină,
că pe obraz îmi curge
nu apă, ci lumină.
De-atunci n-am stare
mă întreb mereu:
să fi ajuns în ochiul meu
lacrima lui Dumnezeu?
poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport
Ieri, pe la ora zero și ceva,
A fost spitalizat un fulg de nea.
Căzuse din văzduh și-și fracturase,
Lovindu-se de pomi, mai multe oase.
Avea dureri cumplite, căci albise
Parcă tot sângele i se golise.
L-a operat un medic foarte mare,
Dar fără nici o șansă de salvare:
În nici o farmacie de sub cer
Nu se găsea medicamentul "Ger".
poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Spiridon Popescu, adresa este: