Spiridon Voinescu

Nebunul care eşti (după Exil pe o boabă de piper de Mircea Dinescu)

Îmbracă-te, de azi, în haine de ospiciu
nebunii să se jure, cu toţi, că eşti nebun,
în straie colorate şi demne de-un păun
o mătură-viteză ia-n drumul spre serviciu,
acolo doar parcheaz-o, încuie-o într-o doară,
agaţă cheia, tainic, pe-o ramură de dud
şi vezi, bolborosind la ştirile de seară
câţi prieteni ţi-au rămas în universul hâd,
fii tu cel mai nebun, cu lumea loc de joacă,
poartă cămăşi cu frunze în iarnă şi în munţi,
agale vei întoarce un zâmbet de la groapă,
vei deveni olimpic la descreţit de frunţi,
îmbracă-te, de azi, în haine colorate
ca norul să îţi fie bagajul cel mai greu
în care să aduni regrete şi păcate
în locu-acesta râs şi plâns de Dumnezeu!

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând verde împărat

Mi-a promis sâmbăta
că trece joi pe înserat
eu o iubeam pe sora sa
cu-un gând de verde-împărat
la un pas de clinică
pe sora sa de soare
minunata duminică
ce nu mai apare

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Dormeau satele, dormeau casele din sate
doarmeau caii din grajd; oamenilor din case
inima le dormea şi carnea de pe oase
şi chiar fumul din coşuri se culcase

un somn vindecător al planetei, o ceaţă
făcând stelelor semn să nu mai plângă
lapte vindecător, de mamă, pentru viaţă
într-o tăcere de lupoaică şi prelungă

un somn nebun ca-n dimineaţa morţii mele
cu salcâmi albi, prea albi ca să îi mături
când sufletul mi-a evadat din piele
şi, rătăcind, mi s-a culcat alături

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi şi mâine joi

Şi azi şi mâine joi era
noi ne grăbeam să fim cărunţi
tristul de joi se însera
spre zi de joi de nor
pe frunţi

fumam ceva, vedeam ceva, mâncam ceva
un prânz ca într-o zi de joi
ne-mbolnăvea, săptămânal
prea multa miercure din noi

privind turbaţi pe geamul vieţii
din termopan maro de soartă
la oasele albite ale
sfintei duminici mult prea
moartă

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori arestate

Cum fug ninsorile de oameni
din ochii plini de închisori
cum puşcării în gânduri sameni
şi nu răsad de îndreptări
cum ari în câmp cu plug de gratii
cum calul trage sângerând
pe piept de sârma grea, ghimpată
a închisorilor din gând

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animălească

Pisica noastră a fătat doi câini
ce-au dat din coadă negri şi-au lătrat
a mers cu ei şi i-a spălat pe mâini
într-un cazan cu vis restaurat

şoarecii au aplaudat un timp
cu gura plină de floricele
apoi aşa au tras de anotimp
că seara-a picurat cu stele

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitar

Citesc cu viteză sporită
şi înţeleg extrem de uşor
pe o stea nedescoperită
am fost numit senator
dreptatea la toţi o arunc
egală şi fără de viciu
apoi mă trezesc, mănânc
şi plec la serviciu

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, azi!

Septembrie azi, ce ştire sordidă
să-ţi spună la radio că eşti bătrân
că pân la fluture rămâi omidă
şi că de iarbă verde te faci fân

septembrie azi, final, rămâi cu bine
schimbi soare mic pe luna cea mai bio
şi-o ţii pe cer cu gândul că va ţine
de cald uimirii. eşti bătrân! adio!

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără vaccin

Din doi nori gri vopsesc pereţii
casei din satul de cenuşă
plimb trafaletul greu al ceţii
atent să nu stropesc pe uşă

obloane dau cu cer turcoaz
adâncu-mi spune că-i divin
şi-ntind pe prispă acest caz
de vis turbat fără vaccin

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Păşesc tiptil întru a poeziei stare
's ucişi balaurii ce vânează copii
aerul e suav, dorm de prânz sub cicoare
sub minunata conştiinţă de a fi
fără boli, fără griji calc frunzele iarba
ignorat de gărgăriţele gigant
nu există spaime, tunet, baba-oarba
prin văzduhul verde tolerant
scap în somn în următoarea noapte zi
iar la trezire e un haos nebun
grijile, foamete boli câte mai şi
ia, omule, măsurile ce se impun
vezi, din toţi au murit mulţi, jumate
umblă, pune pământ pe ei
din carantina lumii toate
au evadat doi lupi de miei
fix în starea poeziei, plecată de când
primăvara toamna încep să şchioapete...

viaţa îmi e o frânghie arzând

[...] Citeşte tot

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!