Poezii de Stephen Hawes
Un epitaf
Voi, oameni muritori, priviți-mă cum zac aici
Eu, cândva un cavaler fără teamă și prihană;
Sfârșitul veseliei, înfloririi noastre, scumpi amici,
L-aduce moartea prin puterea-i suverană:
La scăpătatul soarelui, crepusculul ca o dojană
Și-oricât de lungă, ziua va sfârși-n al nopții fort,
Și-ntotdeauna va bate de vecernie un clopot.
poezie de Stephen Hawes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Stephen Hawes, adresa este: