Sylvia Plath

Copaci în iarnă

Cernelurile umede ale zorilor se topesc în albastru.

Pe sugativa de ceaţă arborii

Par un desen botanic -

Amintiri crescând în cercuri concentrice

Noian de verighete.

Necunoscând avortul, nici murdăria înşelăciunii,

Mai sinceri ca femeile

Ei nasc fără chin!

Gustând doar vântul, nestatornicul vânt,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Sylvia Plath
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că moartea e frumoasă

Să stai întins în pămânul castaniu şi moale,
cu iarba vălurind deasupra capului
şi să asculţi tăcerea.

Să zaci între ieri şi mâine.
Să ignori timpul, să ierţi viaţa...
împăcat.

poezie clasică de Sylvia Plath, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues cu spital

Apeşi pe buton şi vocea coboară din perete
Igienică şi eficient impersonală
"Cu ce vă putem ajuta? Cu ce?"
Iar tu
Îi spui vocii care aşteaptă în interiorul peretelui:
"Cred că n-o să iau cina.
Nu ştiu ce am la stomac şi nu vreau să mănânc nimic".
Un clic metalic se aude şi în curând paşi silenţioşi
descind în salon;
Ea îţi dă într-un pahar o doctorie albicioasă
Cu gust de mentă, un lapte subţiat şi răcoritor.
Ea zice: "Veţi primi pâine prăjită şi ceai, iar brânză dulce,
de vaci
Mai încolo".
Şi tu spui "foarte bine" şi-ţi întorci faţa căci eşti
gata să plângi.
În peisajul de la fereastră ploaia cade în valuri peste pământ
Şi toate cele ce le-ai greşit sau le vei greşi vreodată se prăbuşesc
Din cerul de ieri
Acolo unde zac micii idioţi născuţi morţi ai zilei de mâine.

poezie de Sylvia Plath
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din scrisori acasă

Mă întrebi de ce îmi irosesc viaţa scriind?
Găsesc vreo plăcere?
Merită?
Mai presus de toate, sunt plătită?
Dacă nu, atunci, care este motivul?...
Scriu doar pentru că
Există în mine o voce
Care nu se va linişti niciodată.

poezie de Sylvia Plath, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de iubire al fetei furioase [Mad girl's love song]

Îmi închid ochii, lumea a murit;
Îmi ridic pleoapa şi a renăscut.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Stelele prinse-n vals s-au înroşit,
Şi vine noaptea neagră, de temut:
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Visez că-n patul meu tu m-ai vrăjit,
Şi scos din minţi apoi m-ai sărutat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

Din ceruri Dumnezeu S-a repezit:
Şi pe Satan în iad l-a alungat.
Îmi închid ochii, lumea a murit;

Speram să vii, cum ai făgăduit,
Îmbătrânesc şi-aproape te-am uitat.
(Cred că în mintea mea te-am plăsmuit.)

[...] Citeşte tot

poezie de Sylvia Plath, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!