Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

T'ao Ch'ien

Poezii de T'ao Ch'ien

Caracterul înseamnă destin

Nu mi-aș fi putut dori o altfel de viață. Aceasta este chemarea mea,
să muncesc ogorul și să cultiv duzi

cu cele două brațe ale mele. Întotdeauna am fost priceput la asta;
și totuși, împotriva foamei și a frigului, rămân

cu pleava și cu zdrențele. Nu vreau mai mult decât
un stomac plin. Tot ce doresc este destul

orez, haine călduroase pentru iarnă și
cămăși ușoare pentru arșița verii –

atât. Dar nu reușesc nici asta. O,
lucrul ăsta te poate umple de amărăciune!

Iar caracterul înseamnă destin. Dacă
ești naiv în viață, drumurile ei te vor înșela.

Așa stau lucrurile. Nimic nu le poate schimba. De aceea,
mă voi bucura de fiecare pahar cu vin.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bând vin

Mi-am ridicat căscioara lângă șleaul mare,
Dar niciodată n-am auzit zgomotul făcut de cai sau de căruțe.
Cum e posibil așa ceva?
O inimă însingurată crează pustietate-n jurul ei.
Culeg crizanteme în apropiere de gardul viu dinspre răsărit,
Apoi, o vreme, privesc colinele din depărtare.
La apus, aerul muntelui este curat.
Păsările se întorc la cuiburile lor, două câte două.

În asemenea lucruri se află un înțeles profund,
Dar când încerc să-l exprim, nu-mi găsesc cuvintele.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bând vin (#9)

Dis-de-dimineață am auzit pe cineva bătând în ușa mea
Și, cu hainele în neorânduială, am alergat să deschid.
Am strigat, " Cine-i acolo?"
Un bătrân fermier bun la inimă
îmi adusese de departe un ulcior cu vin.
El crede că nu-s în pas cu vremurile.
" Să stai sub o streașină de stuf îmbrăcat în zdrențe –
nu e cel mai nimerit fel de a-ți face veacul.
Toți oamenii merg în aceeași direcție.
Lasă-te purtat de curent."
Am fost adânc mișcat de cuvintele săteanului,
însă prin felul meu de a fi nu-s mereu în armonie cu semenii mei.
Este adevărat că pot învăța să întorc căruța-n drum,
dar nu m-aș pierde oare dacă-aș acționa împotriva propriei mele naturi?
Hai, mai bine, să mă bucur de acest vin.
Căruța mea nu se va întoarce din drum!

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A noua zi a celei de-a noua luni

Încet, fără grabă, toamna se sfârșește.
Dureros de rece, vântul dimineții îngroașă roua.
Această iarbă nu va mai fi încă o dată verde.
Copacii și frunzele suferă.
Aerul este limpede și uscat,
Iar cerul înalt – un mister.
N-a rămas nimic din cântecul greierului
Gâște sălbatice-n zbor sparg liniștea serii.
Nenumărate creaturi se ivesc și dispar.
Viața și moartea sunt întotdeauna dificile.
Toate care există sunt de la bun început sortite morții.
Acest gând îți poate frânge inima.
Ce aș putea face să-mi ușurez gândurile?
Mă consolez bând vinul care-a mai rămas în pahar.
Cine înțelege următorii o mie de ani?
Mai bine să facem astfel încât această dimineață
Să nu se termine niciodată.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bând vin (#2)

Calea a fost lăsată-n paragină o mie de ani.
Oamenii și-au depozitat inimile departe:

foarte preocupați să găsească o poziție convenabilă,
ei nu ating deloc vinul.

Dar ceea ce face traiul prețios
se întâmplă numai în această viață, iar această

viață nu ține mult niciodată. E o provocare
imediată, asemeni fulgerului. Acești o sută

de ani sunt un corn al abundenței: profită de ei!
Ce altceva mai bun ai putea face cu tine?

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bând vinul (V)

Mi-am ridicat casa în mijlocul unui furnicar de oameni,
Dar nu se-aude zgomot de trăsuri, nici tropot de cai.
Mă întrebi cum e posibil.
Când gândul este departe, pământul rămâne departe.
Culegând crizanteme lângă gardul de merișor dinspre est,
Văd în depărtare munții sudici;
La asfințit aerul colinelor este plăcut;
Stoluri, păsări în zbor se întorc la cuiburile lor.
În aceste lucruri respiră parfumul adevărului –
Aș vrea să-l împărtășesc cu voi, dar am uitat cuvintele.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântecul dricarului (I)

Toate care au viață trebuie să aibă o moarte;
un sfârșit timpuriu nu înseamnă că ai trăit puțin.
Aseară eram la fel cu ceilalți oameni;
în această dimineață sunt înrolat pe lista morților.
Când sufletul și respirația sunt spulberate, unde se duc? –
de ce forma se risipește și este încredințată golului din lemn?
Băiețelul meu, plângând, își caută tatăl;
prietenii apropiați mă regretă și jelesc.
Acum când nu mai știu nimic despre pagubă și câștig;
cum aș putea distinge ce este bun de ce este rău?
O mie de toamne după zece mii de ani
cine va ști dacă-am trăit în onoare sau în rușine?
Am un singur regret: cât am fost pe această lume
n-am băut niciodată vin pe săturate!

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citind cartea Dealurilor și-a Mării

În iunie iarba crește înaltă,
Iar în jurul cabanei mele dansează tufe verzi.
Nu se văd păsări, ele se bucură ascunse-n cuiburile lor:
Și eu, la fel – îmi iubesc cabana acoperită cu stuf.
Am terminat cu aratul:
Am semănat semințele pentru noua recoltă.

Iarăși am timp să-mi citesc cărțile.
Pe drumurile înguste nu sunt hârtoape adânci:
Adeseori trăsurile prietenilor opresc la poartă.
Bucuros, le torn în carafe vinul nou
Și culeg salată proaspătă din grădină.

Dinspre est, se furișează o ploaie blândă,
Acompaniată de-un vânticel ușor.
Gândurile-mi plutesc leneș peste povestea Împăratului Zhou.
Ochii mei contemplă picturile Dealurilor și-ale Mării.
O singură privire-i de ajuns pentru a observa întregul Univers.

Cel care nu se poate bucura de-asemenea plăceri

[...] Citește tot

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Porumb nou

În trecere – anii, dincolo de memorie.
Solemn㠖 nemișcarea-însorită a acestei dimineți.
Mă voi îmbrăca în haine ușoare de primăvară
Și voi colinda colinele delurilor dinspre răsărit,
Unde o ceață străvezie plutește peste izvoarele muntelui...
Plutește un moment, apoi se pierde.
Mai adie și-un vânticel dinspre sud,
Înfiorând frunzele lanurilor tinere de porumb.


NB. In poezia chineză sudul semnifică moartea – astfel că " vânticelul dinspre sud înfiorând frunzele" ar putea fi un poet vârstnic scriind sau recitând poezii unor copii.

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Potopul

Nori lenevoși, rostogolindu-se, rostogolindu-se –
Și ploaia persistentă, țârâind, țârâind,
În toate cele Opt Direcții* – același amurg.
Șesuri joase – un fluviu măreț.

Am vin, am vin:
Nepăsător, beau lângă fereastra dinspre răsărit.
Mi-e dor – mă gândesc la vechii mei prieteni,
Dar nu se vede venind
Nicio trăsură, nicio barcă.

* Trimitere la roza vânturilor

poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de T'ao Ch'ien, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook