Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Tadeusz Sliwiak

Poezii de Tadeusz Sliwiak

Dependență

Această dependență a umbrei de lumină
e chiar foarte jenantă
numai noaptea
își mai poate permite
o oarecare libertate
reușind chiar să-și râdă
de strălucirea întâmplătoare
sau de paloarea lunii
tot ce e de sine stătător
propriile împotriviri își învinge.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Monologul focului

Nu mă atinge
nu am respect pentru lucrurile inflamabile
pentru mine zdreanța săracului
e totuna cu pânza neprețuitelor tablouri
Îmi fac datoria
știu că vopseaua de ulei arde bine
iar emailul ligheanului se topește și curge
am mulți adepți
care mă pot arunca peste ocean
spre a lovi ținta
Ei mă cred argumentul lor
la licitația ideilor
Dar cine se înhăitează cu mine
să afle că nu știu să aleg
și tot ce arde este proprietatea mea
Sunt neam de calamitate
și astfel Dumnezeu nu am deasupra
Eu sunt focul
Trăiesc într-o provincie mică - Pământul
iar cuibul meu

[...] Citește tot

poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Ucenicul diavolului

Încă nu demult scriam
despre amiaza secolului douăzeci
și iată că se apropie miezul nopții
repede se mai duce acest secol XX
pe piciorușele sale în formă de x
numai te uiți și luna apare cu urma tălpii umane
imprimată pe trup
dar ce va fii cu pământul
va rezista
nu cumva va aluneca
nu se va înveli în mantaua lui Prosper
cu căptușeala ei de foc roșu?
va rămâne măcar un Gall Anonim
care să scrie până la capăt
comedia cosmică?
am scris ceea ce am scris
în noaptea înstelată privind
versurile mi le șoptea
Mefisto hohotind.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Râul uscat

Eu, râul - acum sunt propria-mi albie
poți să mă treci cu talpa uscată
dar numele nu mi-l uita
Sunt râul care așteaptă ploaia
ea va veni dinspre munte
Sunt râu bătrân
așează-te pe pietrele mele
și dacă crezi în mine
cântă-mi torentul învolburat și adâncile ape
Din păduri sălbăticiunile vor veni să asculte
vorbește-le despre mine
cu buzele tale crăpate de sete
Cântă-mă
tu care ai băut din apa mea
și ți-ai spălat ochii
spre a vedea.

poezie celebră de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pescuit

"Sunt doi"
- zise nisipul
"Cară năvodul
Năvodul are două perechi de picioare
acelea sunt picioarele lor"
- șoptește apa
"Ei aruncă năvodul"
- spun stelele
ca și cum ar vorbi între ele.
Peștii nu spun nimic
Bărcile ca niște câini inteligenți
se poarte în liniște.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Case vechi

Scările lor
nu mai au forța de odinioară
geamurile ferestrelor
se tulbură ca ochiul omului vârstnic
pereții aud tot mai rău
diavolii ce aprindeau focul în sobe
mor de plictiseală
în casele vechi
adesea o tuse se-aude
tușesc covoarele pline de praf
casele vechi - niciodată
n-au pus piciorul dincolo de prag
stau aici
locuite de sus până jos
și nu mai cred în nimic.

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atelier literar

când am scos fila din mașină
s-a dovedit a fi un goblen viu
din al cărui adânc
un om cu barbă roșcată
îmi făcea semn
să trec în barca lui

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nuca

am deschis
o nucă italiană
am văzut că este inteligentă
cunoaște întreg copacul

poezie clasică de Tadeusz Sliwiak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Tadeusz Sliwiak, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook