Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Tamara Zub

Poezii de Tamara Zub

Dacă respiră

Soare în cameră
apă rece spălând
pielea și carnea
de piatră.

Temnița în formă de femeie
îți stă în drum.
Dacă respiră

Strivește soarele înfipt
în lacrima ei
pune-i oglinda la gură
și dacă respiră
mergi mai departe.

poezie de Tamara Zub (2009)
Adăugat de Daria VlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O noapte albă

Cozile de zmeu se aprind
vântul schimbă forma focului
noaptea în care ai albit
a fost o noapte albă
ai vrut să dărâmi peretele cu palmele
însă piatra și mortarul s-au împotrivit
ai scris pe varul proaspăt
mesaje pentru cei de dincolo
dar nu ai primit nici un răspuns
ai ros fiece literă cu unghiile
spunând rugăciuni
în limba celor ce se rugau dincolo.

Când ți-ai lipit urechea de perete
ai auzit cum răbufniră una după alta
ușile trântite la plecare
nimeni nu rămăsese dincolo să te aștepte
nimeni nu te-a strigat pe nume
n-avea rost să mai stai aici
cu ochii larg deschiși.

[...] Citește tot

poezie de Tamara Zub
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rece pervazul

Cam verzi fructele
cam subțire cămașa mortului
trebuia să-l îmbrăcați în haine mai călduroase.
Nimeni nu-l așteaptă cu rugul aprins
sub cupola de țărână.

Greierii au intrat în pământ
vara s-a dus
din toate părțile vin spre mine
lopeți hârlețe de gropari.

Cam veche lumea, vă spun
cu mâna pe inimă
toate rănile se acoperă cu nămol și alge vii
toate cuvintele se răzbună pe cei
care le-au rostit
încercând să ridice pe ziduri de carne
un drapel de culoarea adevărului.

Cam rece pervazul

[...] Citește tot

poezie de Tamara Zub
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O palmă

Umilința este o palmă
învinețită de frig
un cap înfundat în guler
o gură care inspiră aerul expirat de alte guri

Umilința e soțul și soția
mama noastră și a părinților noștri
fiica pruncilor noștri vii și a celor
pe care nu i-am lăsat să se nască

Umilința e sărutul așteptat cu anii
respins de ceara sleită între degete
sexul fotografiat ce pare atât de ireal
și cel blestemat pentru veșnica sa puritate

Umilința se cuibărește în craniile pustii
în buzunarele goale în inimile deșarte
ea ne intră în măduva oaselor ne suge sângele

Umilința ne omoară zi cu zi

[...] Citește tot

poezie de Tamara Zub
Adăugat de Marina AgelanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Tamara Zub, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook