Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Ted Hughes

Poezii de Ted Hughes

Cioara mai neagră ca niciodată

Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.

Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul și pământul unul de celălalt –

Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.

Apoi, cerul și pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene și s-au împuțit –
O oroare departe de de mântuire.

Agonia nu s-a atenuat.

Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.

[...] Citește tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.

Cioara și marea

A încercat să ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.

A încercat să vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.

A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o – așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.

A încercat să urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.

A încercat apoi să fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,

Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanț㠖
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.

În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.

[...] Citește tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regina hoiturilor

Palatul ei este făcut din cranii.

Coroana ei este făcută din ultimele așchii
Sărite din nava vieții.

Tronul ei e un eșafod de oase, chinul lucrurilor
Spânzurate și brancarda sfârșitului.

Mantia ei este noaptea ultimului sânge.

Regatul ei este gol –

Deșertul lumii, din care ultimul țipăt
A zburat greoi, îndepărtându-se neajutorat
În orbirea și-n tăcerea și-n surzenia golfului

Întorcându-se, micșorat, mut,

Să domnească peste acea liniște.

poezie de Ted Hughes din "Cioara. Din viața și cântecele ciorii" – Ted Hughes editura CORESI, ediție 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie

Zăbovim până târziu, urmărind cum, domol, ne învăluie noaptea:
Nici un ceasornic nu numără clipele.
Unde sunt săruturi și brațele îmbrățișează
Timpul nu are relevanță.

Miez de vară: frunzele atârnă mari și nemișcate;
La margine de pleoapă, o stea –
Sub mătasea pielii, o mare –
Ele ne spun că aici nu există timp.

Stăm; frunzele nu cunosc vârsta verii.
Nici un ceasornic nu simte nevoia să ne convingă
Că nu avem decât ceea ce ne amintim:
Vârtejul unor minute în jurul tâmplelor.

Suntem asemeni unui rege și a unei regine
Atunci când mulțimea nesăbuită preia controlul;
Interval în care copacii își leapădă, împăcați, coroanele
În lacuri.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uliu odihnindu-se

Stau, cu ochii închiși, în vârful copacului;
Indiferent. Între capul meu arcuit și ghearele încovoiate
Nu se află nici o iluzie amăgitoare;
În somn mă antrenez pentru a ucide perfect - pentru hrană.

Privilegiul copacilor înalți!
Flotabilitatea oferită de aer și razele soarelui
Sunt atuurile mele;
Pământul se întoarce cu fața în sus pentru a fi inspectat de mine.

Ghearele-mi sunt încleștate pe coaja groasă.
A fost nevoie de întreaga Creație
Pentru a produce ceea ce sunt și pe fiecare din penele mele;
Acum țin Creația la picioare

Sau zbor cu ea prin aer – și o răsucesc cum vreau.
Ucid unde doresc, pentru că toate îmi aparțin.
Corpul meu este lipsit de sofisticării;
Manierele mele se referă la ruperea gâturilor –

[...] Citește tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Teologie

Nu, nu șarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.

Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Șarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.

Între timp, șarpele
Își digeră liniștit hrana –
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Teologia ciorii

Cioara a realizat că Dumnezeu o iubește –
Altfel, ea ar fi fost materie anorganică;
Deci chestia asta era deja dovedită.
Uimită, Cioara s-a regăsit în ritmul propriei inimi.

Ea a înțeles că Dumnezeu a spus "Cioară" –
Existența ei a fost revelația Lui.

Dar oare cine a spus "pietre"?
Ele par de asemenea să existe.
Și ce spune această tăcere stranie,
După ce pasiunea pentru bovine s-a stins?

Și cine a iubit ghemele de pene murdare
Care cădeau din cuiburile ciorilor mumificate pe crengi?
Ce spune tăcerea plumbului?

Cioara a realizat că există doi Dumnezei –

Unul dintre ei fiind mult mai mare decât celălalt,

[...] Citește tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tragedia mărului

În ziua a șaptea,
Când șarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: " Am inventat un joc nou."

Surprins, șarpele, și-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: "Vezi acest măr?"
Îl strivesc și, iată, cidru."

Șarpele a tras o înghițitură bună
Și s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut și a spus:" Fii Dumnezeul meu."
Eva a băut și și-a desfăcut picioarele;

Apoi, a chemat șarpele șpanchiu
Și s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga și i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beției, a încercat să se spânzure în livadă.

[...] Citește tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cioara la prima lecție

Dumnezeu a încercat să-învețe Cioara cum să vorbească.
"Iubire', a zis Dumnezeu. "Spune, Iubire".
Cioara a căscat, mută, pliscul și Marele Rechin Alb a țâșnit din mare,
Recăzând apoi, tăcut, în valuri, descoperind astfel propriul abis.
"Nu, nu", a zis Dumnezeu. "Spune Iubire. Incearcă iarăși. Iubire."
Cioara a căscat, mută, pliscul și o muscă albastră, una țețe, un țânțar,
S-au ivit din găuri negre, bâzâind,
Agitându-se încoace și încolo.

"O ultimă încercare", a zis Dumnezeu." Deci, IUBIRE".
Cioara s-a opintit, a căscat pliscul și a vomat;
Un cap de om, încă fără corp,
Tumefiat, a apărut pe pământ, cu ochi bulbucați,
Bolborosind indignat tot felul de proteste –

Apoi, Cioara, înainte ca Dumnezeu să poată interveni, a vomat din nou.
O vulvă de femeie a căzut, înfășurându-se, strângând gâtul unui om.
Cei doi au căzut în iarbă, încleștați, într-o luptă atroce.
Dumnezeu, blestemând printre lacrimi, se străduia să-i despartă.

[...] Citește tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vânătoare de vulpi

La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca niște role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanșat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Își pornește alarma mieunată. Norul anului, gri și mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecție
De la haita idioată și gălăgioas㠖 scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine – și de la mârâiturile militare:
O mașină cu doar două produse:
Rahat de câine și vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizația suburbiei indiferente. Acum scheunăturile

[...] Citește tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 3 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Ted Hughes, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook