Theodore Roethke

Călătorie în interior

În călătoria cea lungă în sinele tău
Sunt multe ocolişuri, locuri sălbatice, uitate şi nemarcate,
Unde şisturile alunecă primejdios
Şi roţile din spate aproape-atârnă deasupra prăpastiei
În momentul schimbării de direcţie, a punctului de pivotare.

Îmbrăţişaţi-vă strâns, feriţi-vă de pietrele care cad.
Găuri spărgând drumurile, măguri bătute de vânt, canioane,
Pâraie umflate vara de aversele care se năpustesc peste văile înguste.
Trestii aplecate de rafalele vântului şi-ale ploii,
Cenuşii din cauza iernilor lungi, cu tulpinile arse de verile târzii.

Sau poteca îngustându-se,
Şerpuind în sus spre şuvoaiele cu pietre ascuţite,
Arinul şi mesteacănul de munte,
Mlaştina vie a nisipurilor mişcătoare,
Drumul închis în cele din urmă de-un molid prăbuşit,
Hăţişurile întunecându-se,
Viroagele urâte.

poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezirea

Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung,
Îmi simt soarta-n tot ce nu mă înspăimântă.
Mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.

Gândim prin simţuri – sunt tot ce-avem mai scump.
Fiinţa-mi dansează între urechea dreaptă şi cea stângă.
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.

Dintre cei de aici, tu care eşti, uşoară ca un fulg?
Binecuvântez ţărâna şi calc lin pe ea - e sfântă,
Şi, mergând, învăţ unde trebuie să-ajung.

Pomul stă-n lumină, dar ce-înţelesuri de-aici decurg?
Viermii din sol, săpând spirale spre cer se-avantă;
Mă trezesc s-adorm, iar somnul nu-l alung.

Natura-înţeleaptă are-un plan profund
Cu noi; inspir al vieţii aer ca planta care nu cuvântă
Şi, fermecat, mergând, învăţ unde-o să ajung.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul îndepărtat

Am învăţat să nu mă tem de infinit,
De ţărm îndepărtat, de stânci bătute de vântul veşniciei,
De agonia luminii înainte de răsărit.

poezie celebră de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremuri întunecate

În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii –
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci şi pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal şi şerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu nobleţea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esenţă,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peşteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.

O furtună permanentă de similarităţi!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrenţuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca şi alte dăţi –
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calculul

Toate profiturile dispar: chilipirul neprevăzut,
Suma pusă la păstrare-ntr-o zi fastă...
Şi-acum degetele durerilor de demult
Se-ntorc şi-şi aruncă gunoaiele-n casa noastră.

Cercetăm cauza ruinei, adunăm plini de zel,
Scădem, ne amanetăm sufletul fără-ncetare;
Dar, în pofida scrijeliturilor din carneţel,
Nu putem descoperi eroarea noastră cea mare.

Ceea ce căutăm este tariful pentr-un drum
Cu sens unic, o asigurare permanentă:
Lipsa care ne face să fim ceea ce suntem acum,
Părăluţa care-l uzurpă pe omul sărac, indolentă.

poezie de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara prin noapte

Peste-ale visului ape
Zbura o pasăre cu aripi enorme
Către marginea lumii, departe
În noaptea fără lună, în bezna fără forme,
Adânc în creier, înapoi spre începutul a toate.

poezie de Theodore Roethke din Fiul pierdut si alte poeme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul tatălui meu

Mirosul de whisky din suflarea ta şi de tutun
Ar fi putut ameţi, pur şi simplu,-orice copil;
Dar eu mă atârnam de tine ca un nebun:
Un astfel de vals nu era deloc facil.

Ne zbenguiam până când oale şi tigăi
Cădeau de pe rafturile din bucătărie;
Faţa mamei, în ale-ngrijorării vâlvătăi,
Era atunci crispată şi, parcă, vineţie.

Mâna care-mi prindea încheietura ca un vultur
Avea un deget rupt amintind de-o dramă;
La fiecare pas al tău împleticit, nesigur,
Urechea mea dreaptă răzuia o cataramă.

poezie de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!