Poezii de Toni Morrison
Eva rememorând
1
Rup de pe creangă fructul care nu mai este verde.
Mâinile-mi sunt încălzite de căldura unui măr
Roșu ca focul, un cântec murmurând.
Am mușcat până la miez vigoarea aceea dulce.
Cum aș putea spune cu ce se-asemăna?
Savoarea! Savoarea mi-a deschis ochii
Și m-a dus departe de grădinile plantate pentr-un copil,
Într-un loc sălbatic mai profund intens decât chemarea stăpânului.
2
Acum, aceste mâini reci călăuzesc ceea ce-au mângâiat odinioară;
Buzele uită ce-au sărutat;
Acum, ochii mei își unesc luminile
Pentru a vedea mai bine culmea.
3
Aș face același lucru iar și iarăși;
Fii navă și ridică velele,
Sloboade brizele și înhamă armăsarii,
[...] Citește tot
poezie de Toni Morrison, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Toni Morrison, adresa este:
