Poezii de Tudor Arghezi
Arici, Arici-Bogorici
Ghem de spini și țepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu simte nici atât
Cât l-ai gâdila pe gât.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Câini-l latră. Lui nu-i pasă.
Unul, încercând un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul și netotul
Și-a vârât în ace botul.
Dac-ar fi citit aici,
El afla ce-i un arici,
Însă câinii n-au habar
De tipar și-abecedar.
Nesupus la gând pizmaș,
Bogorici e drăgălaș
Cui îl ia cu prietenie
Cântă-i numai din tipsie
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Cinci pisici
Am în grădină cinci pisici
Din care două sunt pisoi,
Ele - gingașe, moi și mici,
Ei - dolofani și zdraveni amândoi;
Spinări, picioare, încheieturi ca fierul,
Unghii de șoim și colții lungi de fiare,
N-ar cuteza nici șarpele, nici jderul
Să simtă-n ceafă crâncenele gheare.
Când calcă-n flori și dau să se oprească
S-asculte parcă un murmur pierdut,
Le cade ca pe-o scoarță oltenească
Țesută umbra printre foi de dud.
Sunt tigrii mei, de veche obârșie,
Și mă mândresc cu neamul lor cel mare,
Și bărbătesc și blând la duioșie
Și-ntr-adevăr țesuți ca pe covoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Două capre
Două capre cu trei iezi,
În genunchi la o tulpină,
Ți se pare că le vezi
Că se roagă și se-nchină.
În giubele lungi, de par,
Și cu bărbi, ai da să zici
Că sunt chiar, într-adevăr,
Cinci monahi ori ucenici.
Și-i și altă-asemănare:
Ciute și-n suman sărac,
Înțolite-s, fiecare,
Roșcovanele-n șiac.
S-au sculat și rumegând
Stihuri mute și litanii,
Scapă, rupt din când în când,
Șirul negru de metanii.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Puricile
Purice afurisit,
M-ai întors mereu în pat.
Două nopți m-ai zgândărit,
M-ai lucrat și m-ai mâncat.
Purice nelegiuit,
Cu un dești muiat în gură,
Pe cearșaf te-am urmărit,
Să te prind din săritură.
Și-ai sărit și resărit.
Uite-l vine, uite-l suie.
Te-am pierdut, iar te-am zărit.
Uite-l iarăși, iarăși nu e.
De-ai putea sări ca el,
Ți-ar ajunge ca-n povești,
Cinci minute și nițel
Din Predeal la București.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Maiul roz
Chitara vag trăsare în zarea de azur,
Ning pe lac
Raze lungi
Blonde dungi...
Pitpălac.
Zdrang- zdrang... o sărutare ș-al frunzelor murmur,
Trestii tac
Și spre mal
Nici un val...
Pitpălac.
Chitara însă sună:
Planc - plinc - plunc - planc - plunc plac...
Pitpălac.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zăpada
Fulg limpede și pur,
Te-aștept să te scobori,
Petala de pe flori
Sădite în azur.
Azurul se încheagă
Să facă iernii salbă.
E-o trudă-n bolta-ntreagă
Să-ți facă ființa albă.
Dar ajungând la noi,
Cu steaua și cu luna,
Tu treci întotdeauna
Și lași în lut noroi.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Doi copii s-au dus
Doi copii s-au dus de mână
Colindând o săptămână
După scoici, după ghioace.
Vrând cum marea să se joace,
Ea, pierdută-n hora ei,
Nu s-a prins la rând cu ei.
Ațâțată să-și destrame
Păturile de năframe.
Se dezbracă și se-mbracă,
Singură ca să se placă,
Fermecată să se scalde
În sidefuri și zmaralde.
Nu știu ce le-a cășunat
Pe la ceasul înnoptat,
Că pe un drumeac stingher
S-au pierdut, intrând în cer...
poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fragedă
Nu îi fie de deochi,
Ce frumoasă-i fără ochi!
Tivul pleoapelor se coase-n
Ferfenițe de mătase.
De când s-a uitat în stele
I s-a prins bezna de ele.
Dintr-un lunecuș cu pană
I s-a-ncondeiat sprânceană.
E tot pana care scrie
Fluturii din papadie.
A luat gura ei tipar
Parcă de la nenufar:
Ce i-a spus visul ascuns
De-a șoptit și i-a răspuns?
Nu-ș' cu cine seamănă,
Că îi pare geamănă:
O să mă silesc să caut
A ghici pe nai și flaut.
Intre perine și paturi
Mâna-i stă pe-aici, pe-alături.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuprinsul
Pământul, țarina, bucatele,
Puse-n spinarea mea cu toatele,
Oameni și turme și vite,
Brazdele zguduite,
Potecile, miriștea,
Durerile, neliniștea,
Ploaia, negura, vântul,
Hobotul, spaima, frămîntul.
Cum a intrat în mine țara toată?
Cum a-ncăput o țară-ntr-o lopată?
Pădurile într-un ghiveci de lut?
O mare-ntreagă-ntr-un pahar băut?
Atuncea, dimpreună cu ele-n stropul meu
De zmârc, a început și Dumnezeu.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cenușie
Ziua cenușie, vânată zi tristă,
Isi cocoloșește soarele-n batistă.
Printre caravaua ceturilor, sură,
Plopii de franghie-s prinși de tesătură.
Roiuri, porumbieii: vreo câteva sute
De scrisori și plicuri albe, desfăcute.
Negura urzește, molcomă și mută,
Noaptea neîntreruptă, nemaiîncepută.
Hornurile toate dau puțină ceață,
Câlți cate-o fărâmă și tigaie creață.
Soarele rămăne spânzurat: un bumb.
Zi crochiu,
Estompă și condei de plumb.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Tudor Arghezi, adresa este:
