Tudor Arghezi

Frunză palidă, floare galbenă

Frunza când moare
Se face floare.
Au adunat lună şi lumină
Pomii în grădină
Şi scutură soare.

Aţi fost nişte trupuri
Şi v-aţi făcut fluturi.
Nucule, suflete scuturi.

Dafini, duzi şi migdali
Erau plini de papagali,
Le-au căzut aripi şi pene,
Fulgii, alene
Şi pe-ndelete.
Le-au rămas în arbori scheletele.

Miroase a piatră şi ceară,
Şi ziua intră în seară.
Prin ceaţa mânjită cu humă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi din Ciclul HORE (1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă trează

Cu urechea la pământ
Lunecând l-ascult prin foi
Lungi, de cârji de popuşoi.
Graiul apelor din vânt.

I-aud undele-aşternute
Giulgii moi, ca de hârtie,
Şoapta cum îi întârzie
Sufletul să i se mute.

Sculele mele cântate
Le-aş zvârli vârtej în foc.
Vrea un singur pai, în loc
De unelte-ncrucişate.

Dintr-o strună de o sfoară
Voi să mă căznesc să scot
Geamătul şi-aleanul tot,
Pâcla grea şi ceaţa rară.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu eşti frumuseţea...

Tu nu eşti frumuseţea spiralelor candide,
În ochi tu nu duci moarte şi perlele lichide
În cari răsfrîng misterul văpăile livide.

Nici flori n-atingu-ţi fruntea spre dînsele plecată,
Nici pagini cu poeme rămase de-altădată
Nu se desfac nostalgic în dreapta-ţi inelată.

Tu nu cunoşti otrava gîndirii şi-a vegherii:
Fantasmele de fildeş, regini ale tăcerii,
Nu ţi-au suflat miresme subt salciile serii.

Tu ştii că de cînd lumea e linişte şi pace,
Că drumul e pe care păianjenul îl face
Ţesînd în umbră caldă velurele să-mbrace
Subt cari stagnează ochii şi pletele-ţi opace.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

E vîntul care-mi bate-n geam
Ori mîinile iubitei mele,
Care-a zburat pe-un şir de stele
Să mă sărute cînd plîngeam?

Sunt sunetele harpei mele,
Sunt sufletele unor morţi
Ce bat în geamuri şi la porţi?

Oh! ploaia, ploaia-mi bate-n geam.-
Subt şirurile lungi de ploaie
Gîndirea mea se înconvoaie,
Suspinul meu e lung şi stins,
Şi imnul meu se-naltă mort
Din coarda ruptă ce-am întins.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâhniri

E trist diaconul Iakint
Si temerile lui nu mint.
Fur si talhar intru Hristos,
El printre frati trecu sfiios.
Trupu-i balan de osandit,
Cu pravila s-a razvratit
Si, facand cruci, batand matanii
Se simte starv intre jiganii.
Toti sfintii zugraviti in tinda
Cu acuarela suferinda,
Ai cinului monahicesc,
Scrutandu-l, il dispretuiesc.
Caci pe cand schivnicii cu totii
Se pedepsesc amar, ca hotii,
Cu post uscat si ascultare,
Jertfind in Saptamana Mare,
La el, aznoapte, in chilie,
A-ntarziat o fata vie,
Cu sanii tari, cu coapsa fina
De alauta florentina.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei mele

Printre copacii morţi de vremi,
Pe stratul frunzelor căzute,
Peste cărările pierdute,
M-ai tot chemat şi mă tot chemi.
Dar azi, cînd dorul mă usucă,
Sunt osîndit numai să plîng,
Nu pot la piept să te mai strîng...
Fiind iubire-ai fost nălucă.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boierii

În ţară, două soiuri de boieri
Împart puterea între ele,
Boieri de-o zi, boieri de ieri,
Stăpânitorii vieţii mele,
Şi unii, şi-alţii de pripas,
Şi nu le poţi mai da de nas.

Unii purced de la Fanar,
Şi alţii de la coada vacii,
Dar întăriţi cu acelaşi har,
Să sugă ţara şi săracii,
Şi toţi de-o teapă şi un soi,
Şi unii şi-alţii sânt ciocoi.

Dintre clănţăi şi-nvăţători
Se pregăteşte-a treia teapă,
Omizi, gândaci şi lipitori,
Şi-alt supt, mai crâncen, va să-nceapă,
Căci corciturile dădură
Pe cea de-a treia corcitură.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bănuţul

Auzise şi Dănuţ
Că un ou e cu "bănuţ"
Şi credea că oul moale-i
Puşculiţa cu parale.
Avea ca vreo şase ani
Şi visa să strângă bani,
Socotind pe uşi, cu cretă,
Cât costă o bicicletă.
Scormonind pe la găini,
Pe subt cloşti şi prin vecini,
A stricat, pe neştiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s-a pus plângând să zbiere,
De necaz şi de durere,
Ce-a pierdut şi ce-a găsit!
Că s-a mai şi mâzgălit
Cu albuş cu galbenuş.
De atunci şi pân-acuş,
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mâzga-n piele,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii dulce şi blajină

Fii dulce şi blajină în tot ce vrei să faci.
De cînd începe ziua şi pînă te dezbraci.
O mîngîiere fie-ţi cuvîntul şi necazul
Şi să-ţi surîdă ochii, şi gura, şi obrazul.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua cenuşie

Ziua cenuşie, vânată zi tristă,
Isi cocoloşeşte soarele-n batistă.

Printre caravaua ceturilor, sură,
Plopii de franghie-s prinşi de tesătură.

Roiuri, porumbieii: vreo câteva sute
De scrisori şi plicuri albe, desfăcute.

Negura urzeşte, molcomă şi mută,
Noaptea neîntreruptă, nemaiîncepută.

Hornurile toate dau puţină ceaţă,
Câlţi cate-o fărâmă şi tigaie creaţă.

Soarele rămăne spânzurat: un bumb.
Zi crochiu,
Estompă şi condei de plumb.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!