Tudor Arghezi

Nu spune

Nu spune nimăruia ce ştii şi ce-ai văzut:
E-o cale de-a-ntelege mai trista, dar curata.
De cate ori si zborul nadejdii ti-a cazut,
Sa n-afle nici fratia nici pizma niciodata.
De-ai aripi, ti le-ascunde, de-ai nimburi – de asemeni
Nu-ti cheltui mireasma, ca rozele si crinii.
Ascunde-ti-o si steaua, ca-n sanul unei cremeni,
Ea stie ca-i zalogul de taina al luminii.
Cladeste-ti, frate, viata cu pesterile-n tine,
Departe de-alta viata, departe de-alta raza,
Si pardosindu-ti noaptea cu lespezi de rubine,
Vei sti tu singur daca se sting ori scanteiaza.
O punte duce-n bezna-ncuiata cu zavor –
Sfarama-i-o si puntea, arunca-ti si unealta.
Tu vei cunoaste singur, si-nvins si-nvingator,
Ce si prapastii iti leaga-o zi de alta.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu

Nu căuta în sufletul cuiva
Că pătimeşte de iubit cîndva.
Să nu îi schimbi credinţa lui cinstită
Fie că-i rea şi oropsită.
Legile inimii curate
Nu vor să fie-mpiedicate
Şi osîndite ca nişte păcate.

Tu suferă şi înţelege
Şi nu-i mai porunci o altă lege.
Că mintea ta nu ştie ce cuprinde
Decît puţin, cît cumpără şi vinde.
Păzeşte-ţi cugetul la vreme,
Să dojenească strîmb sau să blesteme,
Chiar dacă inima te doare
De aşteptare şi răbdare.

Viaţă ne rabdă, împliniţi ori goi.
Să o răbdăm şi noi.
Ea pretutindeni e deplină

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi (30 mai 1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum în iarnă

Decembre, ca un paradis
De marmuri şi scântei,
Hlamida şi-a deschis,
Şi dintre tei,
Un vaiet lin de clopoţei
Suspină-abia, ca-n vis.

Deasupra nopţilor s-a-ntins
Legendă ideală,
Şi nu e suflet neatins,
Oricât de stins,
De diafana ei petală,
În care să nu fi descins
Lumina siderală.

E feerie de argint
Cristalizat în ţurţuri lungi
Şi pe cît ochii ţi-i alungi,
Pe cât ajungi,
E marmur alb, neprihănit,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tună

Tună-n cer. Se surpă, poate,
Stive de lemne tăiate.
Că nu-ţi vine chiar a zice
Că joacă Domnul popice.

poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aluatul

Nemulţumiţi de naiuri, de scripcă şi de flaut,
Mă-ntreabă cei de-alături de ce te tot mai caut,
Că ei au ştiri mai bune că nu eşti, nici n-ai fost,
Şi dintre toţi cuminţii rămân eu cel mai prost.
Pe când ei după carne şi butii pline umblă,
Cel mai sărman cu duhul, eu umblu după umbră.

Vezi, am citit în cartea de aur dintre cărţi,
Că tu eşti făcatorul a-toate-n patru părti.
Nu ştiu, dormeam citind-o când ascultam pădurea,
Sunându-mi în pridvoare, sau mă gandeam aiurea.

Dar neputându-mi gândul de om să mă ajute,
Mă las în voia şoaptei din fagi pe neştiute.
Aş vrea să ştiu, privindu-ţi Tăriile cu zimţi,
Dar ce-i a şti? De-ajuns e-atât: numai să simţi.
Te căutam prin lume să mă-ntâlnesc cu tine,
Să-ţi spun că ce făcuseşi putea ieşi mai bine.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vaca lui Dumnezeu

De prin vârful pomilor
A venit o boabă-n zbor
De cafea,
Neclăită în perdea.
Dumnezeu când i-a făcut
Fiinţa din scuipat şi lut,
Cu o pensulă de zdreanţă
A vopsit-o cu faianţă
Şi i-a pus ca din greşeală
Două coji cu căptuşeală
În spinare,
Ca să zboare,
Şi aproape în zadar
Patru puncte, ca de zar,
Se gândea atunci că nu-i
Greu să fie vaca lui

Ca un nod de broderie
Neagră şi cărămizie
Care mişcă şi se zbate,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce plângi?

Ce plângi, copilul meu?
Ce-ţi are
Sufletul?
Te doare?
Senină ca un bob de rouă.
Ar fi ca o podoabă nouă,
Dar c-o lacrimă de turburare
Şi mai cu seamă locul ei mă doare.
Eu, lacrima, de tine-o am ascuns,
Căci lacrimile nici nu-ntreabă,
nici nu au răspuns,
Teama mi-a fost de lacrima ta, fată,
Şi ea s-a şi ivit neaşteptată.
De unde a putut sa-nmugurească?
Pricina ei o simt ca-i pământească.
Dintr-un nisip, dintr-un prundiş,
dintr-un namol.
De nu aş da de urma ei în gol.

Când a-nceput şi lacrima de viţă,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caligula

Dorm în umbră legănate lebezile-n puf de undă,
Cuiburi albe, perini albe, printre stele furnicar.
Cîte-o stea însingurată cată-n aripi să se-ascundă
Cîte-o lebădă-şi îndreaptă capul, ca un nenufar.

De pe pod, la miezul nopţii, le aruncă mîna bună
Pîinea, ce nutreşte truda şi trudeşte visătorii.
Mîini, lăsaţi-le flămînde să se-acopere cu lună;
Lebezi, aţteptaţi ca pîinea să v-o dea semănătorii.

Stea cu stea pe-ntinsul undei liniştite pun cleştar
Şi printr-însul zugrăvite lebedele par şi luna.
Plîngeri de viori şi fluier cad în lac mărgăritar
Şi se-aud din depărtare lovind unda cîte una.

În palatele aprinse, cu balcoane şi unghere.
Liturghia bogăţiei are şi-astă-seară loc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu ştiu

Pasăre mică-n pomi pierdută,
tu cînţi de acolo nevăzută.
Din graiul tău cu vocea mică
Îmi pari aproape-a fi cît o furnică.
Ai fost lăsată singură în toată
Această nesfîrşire depărtată,
Plăpîndă, trecătoare şi amară,
Şi nu ştiu de trăieşti pînă diseară.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri -1980 (14 august 1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex libris

(fragment)

Carte frumoasă cinste cui te-a scris,
Incet gândită, gingaş cumpănită;
Eşti ca o floare, anume înflorită
Mâinilor mele, care te-au deschis.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!