Poezii de V.S. Naipaul
Ceea ce întotdeauna a fost acolo
În bezna râului și-a pădurii
nu puteai fi sigur decât de ceea ce vedeai
și chiar în nopțile cu lună nu puteai vedea prea mult.
Când făceai un zgomot scufundarea unei vâsle în apă
te auzeai pe tine ca și cum ai fi fost altcineva.
Râul și pădurea erau niște prezențe,
mult mai puternice decât tine.
Te simțeai nesigur, un intrus...
Simțeai cum pământul te trage înapoi spre ceva familiar,
ceva pe care tu îl cunoscuseși cândva și pe care l-ai uitat
sau ignorat, dar care fusese întotdeauna acolo.
Simțeai cum pământul te trage înapoi spre ceea ce era acolo
acum o sută de ani, spre ceea ce întotdeauna a fost acolo.
poezie de V.S. Naipaul din Un cot de râu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un străin poate trece
Un străin poate trece pe Strada Miguel și spune "Niște oameni!"
pentru că el nu ar putea vedea mai mult.
Dar noi cei care trăim acolo vedem strada noastră ca pe o lume,
unde fiecare-i diferit de toți ceilalți oameni.
Mamman era nebun; George era prost;
Picior Mare era huligan; Părosul era aventurier,
Popo era filozof, iar Morgan comedianul nostru.
poezie de V.S. Naipaul, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de V.S. Naipaul, adresa este:
