Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Valeria Mahok

Poezii de Valeria Mahok

* * *

Cerne, Doamne, pe pământ
Ploi de pace și-armonie,
Să cadă încet și blând
Colinde de bucurie,
Peste cetini argintii
Și mulțime de creștini
Și de copii,
Că în seara de Crăciun
S-a născut Pruncul cel Sfânt,
Ce cu-a lui putere vie
Omenirea a mântuit,
Spre a lumii bucurie
Și-al Mariei Sfânt alint.

poezie de Valeria Mahok (2 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori Pascale...

Deschide-mi, Iisuse, ferestrele sufletului întunecat, să intre prin ele Lumina Sfântă a învierii Tale, așa cum răsăritul soarelui inundă frumusețea dimineților senine și mulțumirea omului binecuvântat.
Deschide-mi, Iisuse, ușile sufletului împovărat de griji și pârjolit de toate intemperiile vieții, să poată intra în mijlocul lor toate harurile Tale divine, așa cum intră splendorile câmpului înflorit pe Porțile primăverii.
Deschide-mi, Iisuse, ochii sufletului adormit, să pieptăn cu lăcomia privirii mele frumusețile raiului pământean, imitația artei divine, să mă pot bucura de darurile vieții, ca libertatea păsărilor de înălțimile cerului primitor, până nu e prea târziu.
Deschide-mi, Iisuse, urechile sufletului amorțit, să nu trec cu indiferență pe lângă glasul înțelepciunii tale, care curge limpede ca apa izvoarelor de munte, murmurând divin în calea mea, veșnic însetată de pace și armonie.
Deschide-mi, Iisuse, pioșenia sufletului ispitit, să curgă din ea sfînțenia mesajelor tale divine, mărgăritarele vieții mele, de care n-aș vrea să flămânzesc niciodată, așa cum nici pământul nu ar vrea să fie însetat de ploile roditoare ale cerului.
Deschide-mi, Iisuse, larg brațele sufletului primitor, să cuprind cu ele iubirea celor patru zări ale orizontului tău divin, singura și adevărata împlinirea pământeană, care niciodată nu-mi va lăsa bogăția spiritului să devină sterp și nici crucea vieții mele să fie prea grea.
Deschide-mi, Iisuse, lada de zestre a recunoștinței și îngenunchează-mi florile sufletul în fața patimilor Tale îndurate și pentru mine. Primește florile pascale ale sufletului meu și mulțumirea a tot ce mi-ai dat să trăiesc cu folos, pe acest pământ binecuvântat.

rugăciune de Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meduză plutitoare

Îmi ies sânii,
Din decolteul mării înspumate,
Pârliți de soare,
Iar gustul mării îl simt,
În sărutările tale.
Și amețită de îmbrățișare,
Sunt o meduză plutitoare,
Piedută în orizonturi visătoare.

poezie de Valeria Mahok (18 mai 2004)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimi de dor...

Ploaie de stele
în trena singurătății mele,
lacrimi de dor.

poezie de Valeria Mahok (decembrie 2014)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu nu am strigat în gura mare, eu am scris...

Eu, nu mi-am strigat în gura mare fericirea nebună,
atunci când îmi clocotea în pieptul tânăr gata să-l rupă,
de frică să nu mi-o deoache oamenii răutăcioși,
dar am imortalizat-o în cuvinte simple,
pentru voi, ce-i care mă înțelegeți cu adevărat.
Pentru că, rucsacul iubirii oricât ar fi de greu,
merită cărat în spate toată viața.
Nici durerile sufletului nu mi le-am strigat în gura mare,
deși tare aș fi vrut să o fac, ca să-l scap de poverile lui,
dar m-am bazat pe credință,
toiagul de sprijin al oricărui handicap.
Apoi mi-am zis:
oare, cui îi pasă de zbuciumul meu sufletesc, cu adevărat?
Cui, să mă plâng? Mai bine scriu...
Durerea altuia este cea mai ușoară durere,
pentru că nu o simte decât cel care o are.
Nici singurătatea firii sau ura împotriva viselor neâmplinite,
nu le-am strigat în gura mare,
de frică să nu par excentrică în fața oamenilor,
care abia așteaptă să mă etichiteze,

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (22 februarie 2010)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă vrei să nu regreți nimic în viață...

Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Fii bun ca "sarea în bucate"
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Iubește ca Julieta, înainte de moarte.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Slăvește frumosul prieteniei și ridică-i cetate.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Botează-ți timpul cu hărnicia Cenușeresei,
Cât se poate.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață
Fii altruist, ca minunatul Isus, cu toți apropiații.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Binecuvântează-ți străbunii, părinții, pacea și frații.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Nu ocoli, ca ateii înțelepciunea divină.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Fă-ți din timpul vieții o minunată disciplină.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Din floarea iubirii lasă în urmă minunați copilași.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bat clopotele în turnul amintirilor...

Ieri, mi s-a dărâmat un vis măreț,
visul dragostei, cândva puternic și foarte optimist.
Pe cât de greu l-am construit în timp,
atât de ușor a fost abandonat de el, de omul drag;
El, un om simplu,
asemeni celor care se joacă ușor cu sentimentele oamenilor,
fără nici o prejudecată.
M-am consolat cu gânduri pozitive impuse, foarte greu,
spunându-mi că dragoste cu sila nu se poate
și că orice sfârșit este un nou început, dar...
Dar, în naivitatea mea, nu înțeleg totuși ușurința
cu care unii oamenii aruncă în coșul uitării
toate sentimentele frumoase adunate cu migală în timp,
dărâmâd fortăreața dragostei fără nici o remușcare,
din motive cum nu se poate mai mărunte.
Știu bine, că orice început are și un sfârșit,
sau că din prea multă dragoste se naște involuntar gelozia, ura...
dar maturitatea sau conștiința oamenilor,
nu mai ajută chiar la nimeni și la nimic?
dar prietenia? numitorul comun al atâtor ani petrecuți împreună,

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (3 februarie 2010)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scântei creștine

Pe-un petic de rai creștin,
În Schitul din Păltiniș,
Doi vinovați, sfioși pășeam,
Să pipăim cu sufletul iertarea,
Iar spiritul să-l lecuim, cu vindecarea.

Ții minte, când ne închinam?
În fața micului altar, din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.

În poarta casei sale de vecie,
Spiritul lui Noica
ne-a întâmpinat apoi, cu modestie.
Suflet plecat în rătăciri astrale,
Spirit treaz,
la ferestrele inimii mele și-a tale,
Sfidând tăcerea noastră vie.

În mica bisericuță, cu brâu de brazi,

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi, pământenii...

Noi, pământenii...
Din praf de stele ne-am născut,
plămădeală divină, cu suflu viu nevăzut,
în gemete și repezi transformări...
iubirea, scânteia vieții pe planeta Pământ
să o slăvim, să o salvăm,
nu în picioarele prostiei s-o călcăm.

Din praf de stele ne-am născut,
viața în universul viu să o perpetuam,
miracolul iubirii nicicând să nu-l uităm,
căci altfel viața în calvar o transformăm...
și raiul ei va fi definitiv pierdut.

Din praf de stele ne-am născut,
într-un rai verde cu ochi plini de lumină și culoare,
mai frumos ca orice moft modern din lumea mare;
ce altă iubire să ne mai dea Dumnezeu?
puterea conștiinței noastre
când il va înțelege oare?

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fărâmă de nimic

Cu fața la altarul cerului mă-nchin,
Căci nu știu ce taine
Dincolo de el ascunde,
Tu, Doamne! De ești al meu stăpân,
Mă îmbarcă pe a ta corabie.

Mă simt fărâmă de nimic,
În universul tău misterios și infinit de mare,
Mă întreb, ce rol are al meu destin?
În teancul tău, de suflete rătăcitoare.

Că mi-ai dat minte să gândesc,
Dar vai! Ce minte scurtă,
Care m-ajută să trăiesc
Și să-mi învârt destinul
în juru-mi pe orbită.

Și, Doamne! Cum să nu doresc
Să știu, în infinitu-ți univers
viața mea și-a celorlalți

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (27 ianuarie 2004)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 20 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Valeria Mahok, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Subiecte de interes

Votează Valeria Mahok

Dacă îți plac cele spuse de Valeria Mahok, dă-i votul tău, pentru ca și alții să-i găsească paginile mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Vrei să faci o faptă bună? Află cât de importanți pot fi 5 lei!