Poezii de Valeria Mahok, pagina 22
* * *
Sub sprinceana unei stânci,
Din pupile reci și-adânci,
Țâșnesc limpede afară
Firișoare de izvoare,
Cu sete de căprioară,
Bine ai venit Primăvară.
poezie de Valeria Mahok (7 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu sfida când te simți mare...
Mâine poți cădea în cap,
Fiindcă toți și fiecare
Trecem prin Rai și prin Iad.
poezie de Valeria Mahok (22 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Frumosul este divin,
Urâtul e suspin
Și împreună
sunt baladele vieții între fericire și chin.
poezie de Valeria Mahok (21 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
A căzut Luna în lac...
A căzut Luna în lac...
Și-ale ei raze în larg,
Când fața i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.
Liniștea nopții îi adâncă,
Și tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neașteptat
Liniștea neagră a spart.
Este o șoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care și-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
A căzut Luna în lac...
A căzut luna în lac...
Și-ale ei raze în larg,
Când fața i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.
Liniștea nopții îi adâncă,
Și tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neașteptat
Liniștea neagră a spart.
Este o șoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care și-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
A căzut luna, în lac...
A căzut luna în lac...
Și-ale ei raze în larg,
Când fața i-a despicat
Un salt mic de brotăcel,
Cu alte zeci după el,
În sclipiri de neuitat.
Liniștea nopții îi adâncă,
Și tăcerea-i ca o stâncă,
Dar un zbor neașteptat
Liniștea neagră a spart.
Este o șoaptă de iubire,
Spusă ca o adiere,
Ca un zbor de aripi calde,
Care și-au găsit perechea,
Luminând visul de noapte,
Ca roiul de licuricii,
Bucuria regăsirii...
Între unde lungi de fapte.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (16 mai 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adunați în pumni, copii...
Adunați în pumni, copii,
Pentru viitorul vostru,
Iarba verde de acasă,
Nu lăsați străinii lumii
Verdele să il cosească.
Adunați în pumni, copii,
Pentru traiul de neam mare,
Grânele crescute în soare,
Nu lasați prostia lumii
Să vă arunce în nepăsare.
Adunați în pumni, copii,
Aurul verde râvnit,
Copacii munților noștri,
Nu-i lasați tăiați prea cruzi,
De lăcomia fără margini.
Adunați în pumni, copii,
Bogăția fără preț,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (18 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altruism divin
Am luat o orhidee în mână,
ce minune, ce frumusețe divină,
Doamne, iartă-mă că te întreb,
ce zori te-au inspirat înainte de toate,
de unde ai luat tiparele florale,
atât de delicate?
Cât de mult iubești acest pământ
și oamenii lui peste toate?
din ce paletă sfântă florilor le-ai dat culoare?
Iar gingășia lor neîntrecută,
mângâiată de vânt
cum ai plămădit-o sub soare?
cu ce baghetă fermecată ți-ai parfumat comorile,
ca să le întregești perfecțiunea sublimă.
Știi doamne, câtă lume ai bucurat?
când, va înțelege omenirea
scopul altruismului tău adevărat?
pe lângă multe alte.
Florile sunt poeziile pământului,
Păsările sunt poeziile cerului,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (28 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri căutate, pentru imunitate
Îmi zburdă amintirile prin crengile copilăriei,
Pe pajiști îngălbenite de ochii păpădiei,
Printre buchete de toporași sub soare
Și chiote copilărești prin marea cireșilor în floare,
Curtată de zburătoare vesele ciripitoare,
În trena primăverii încântătoare.
Călcând desculță prin roua bucuriei
Plină de sfinte mărgăritare,
Reascult cântecele greierilor fără chitare,
Când soarele mărinimos mă mângâia pe creștet,
Uimită de nunțile fluturașilor, flori zburătoare,
Libertate și răsfăț, cândva tot sărbătoare.
Azi, te rechem copilărie, comoară cu povești,
Spirit minunat pe sfinte altare nefirești,
Sunt însetată de lumina ta nemuritoare,
Dă imunitate, zilelelor mele trecătoare,
Bătrânețea îmi dă târcoale
Și vreau s-o sfidez.
poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte 2021
E pace...
E o liniște falsă,
Afișată peste nemulțumiri în rate,
Sunt tăceri sugrumate și priviri vorbitoare,
Sunt stări triste, rânjind la soare,
Că domul Covid nu ne-a lovit chiar pe toți,
Și sufăr, că durerile omenești se răsfață ca în rele povești,
Când suntem neputincioși sau fără recuperare.
E pace...
E o liniște întrebătoare peste poveri în floare,
Sunt tăceri strigătoare la cer,
Este atâta ură, singurătate în doi și dezbinare,
Indolența omenească crește, nu moare,
Iubirea și prietenia nu mai au sfânt temei,
Sunt cernite la culoare,
Este încruntare, minciună, sfidare, dezorientare
pe orice carare
Și capete aplecate afișând disperare.
Speranța de bine tristă floare este constrânsă și peste hotare,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (8 aprilie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Valeria Mahok, adresa este: