Poezii de Valeria Mahok, pagina 28
Mama
Pe un fotoliu învechit,
Ca timpul tău măicuță,
Stai adâncită în gânduri albe
Umilă și tăcută, ca timpul singuratic.
Pretenții de la viață n-ai,
Frămânți doar mâinile muncite,
Și lacrimile îți curg șiroaie
La bucurii mărunte.
La amintiri nu mai tresari,
De mult le-ai dat uitării,
Trăiești doar clipa zilei noi,
Cu cei ce te înconjoară.
Nu vrei să mori, nici să trăiești,
Dar ai sfânta credință,
Că Dumnezeu nu te-a uitat
Și acum el te răsfață.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (7 martie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mănăstirea Dumbrava
Colț de rai, pe vârf de plai,
Din izvoarele credinței însetaților să dai,
Strălucire în veci să ai!
În lumea făgăduinței, cu eternitate în Rai.
poezie de Valeria Mahok (1 mai 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mia și Noel
Dedicație nepoților mei...
Noel, toboșarul mamei,
Roșu, ca un rac la față,
Cu ochi aprinși, ca de cicoare,
Ridică casa în picioare,
Nu îi pasă chiar deloc
Dacă mâinile îl dor
De atâta sfântă bătaie...
Tobele-i rabdă furia,
Talentatului băiat,
Dar auditorii casei
Rămân fără de timpane,
De n-au căștile pe cap.
Sora lui, frumoasa Mia,
O zână cu păr de aur,
Ca răspuns la decibeli,
Cântă la pian sonate,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Valeria Mahok (12 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună, blană luxoasă...
Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreață și sfătoasă,
Dar în simțiri zdrențuroasă,
Cu limba caldă, mieroasă,
Vulpe de soi, mincinoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ți impui statutul tău,
Înspre tot ce e mai rău.
Minciună, esență crasă.
Vorbă veche, vorbă falsă,
Ieși din viața mea frumoasă!
Și te du cât vezi cu ochii,
Fiți-ar viața doar deochi-uri!
Să nu mai strunești pe nimeni,
Cu promisiuni de bine,
Cât mai ai viață în lume.
Minciună blană luxoasă...
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună, blană luxoasă...
Minciună, blană luxoasă,
Prietena vinovaților, de orice rasă,
Sfideazi orice greșeală, orice pedeapsă,
Tupeistă, înfrunți dreptatea,
Făcând-o să se umilească,
Ca sărăcimea, la curtea boierească,
Cum să scapi fără pedeapsă?
Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreață și sfătoasă,
Dar în simțiri zdrențuroasă,
Cu limba caldă și mieroasă,
Vulpe de soi, arătoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ți impui statutul tău
Înspre tot ce e mai rău,
Cum să scapi fără pedeapsă?
Minciună, esență crasă.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciună, blană luxoasă...
Minciună, blană luxoasă,
Prietena vinovaților, de orice rasă,
Sfidezi orice greșeală, orice pedeapsă,
Tupeistă, înfrunți dreptatea,
Făcând-o să se umilească,
Ca sărăcimea, la curtea boierească,
Cum, să scapi fără pedeapsă?
Minciună, blană luxoasă,
Zâmbăreață și sfătoasă,
Dar în simțiri zdrențuroasă,
Cu limba caldă și mieroasă,
Vulpe de soi, arătoasă,
Alergi din casă în casă,
Prefăcută în un pui de rasă,
Să-ți impui statutul tău
Înspre tot ce e mai rău,
Cum să scapi fără pedeapsă?
Minciună, esență crasă.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (5 iulie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naiva visătoare
Am rămas naiva visătoare,
Ce savurează cu privirea sufletului
Anotimpurile Vivaldiene în floare,
Gustând fără nesaț mierea poetică în versuri,
Cu atâta frământări de gânduri,
În mii și mii de înțelesuri...
Muză mândră, martora fidelă
A cuvintelor croșetate ca o dantelă...
Deseori mă sfidează,
Deși ea, ca și mine,
Visează trează.
poezie de Valeria Mahok (21 ianuarie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Norocul...
Soarta omului surâde,
Când îl apără tot cerul...
Răul fuge hăt departe,
Binele luându-i locul.
Asta este cu norocul,
Când se ține scai de tine.
poezie de Valeria Mahok (16 decembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie...
Peste salcâmii înfloriți
Seara încet se lasă,
Înotând prin lanuri vii,
Mă întorc încet spre casă.
Concertul păsăresc a tras demult cortina,
Răcoare serii plăcut mă înfioară,
Iar stele ochioase pe umeri mă apasă,
Să-mi înflorească rima.
Cu pieptul plin de verde alpin
Și pacea adorată,
Din sfera fericirii doar tu îmi lipsești
Iubire mult visată.
poezie de Valeria Mahok (5 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i așa?
Nu-i așa,
că de mi-aș pune sufletul în palma ta
ca să-i citești holograma,
așa cum ai pune o monedă în palma unui sărac
ai înnebuni de fericire
și darurile cerului ai binecuvânta?
în coșul vieții noastre,
bucurii fără număr ai aduna,
inima mi-ai săruta, în fiecare zi,
ca pe o icoană, m-ai săruta...
dar cândva, din capricii imature ale firii, ai plecat,
ca o frunză în calea furtunii m-ai lăsat,
vrerea plecării ți-am anticipat
și înapoi nu te-am mai strigat.
Dacă ți-aș spune cât de mult te-am iubit
și ce vise surpriză pentru tine am făurit,
nu-i așa, că plângând acum,
nu ai mai privi în oglinda trecutului niciodat*
de frica mustrările de conștiință
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Valeria Mahok, adresa este: