Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Valeria Mahok

Poezii de Valeria Mahok, pagina 32

Telepatie aurie...

Prin fereastra inundată
De raze blânde aurii,
Luna ochioasă mă sfidează
Cu zâmbetul ei durduliu.

Telepatic ne transmitem
Atâta muzică în suflet,
Că robită de uimire,
Un timbru cu săruturi calde
Lipesc pe creștetul ei palid,
Ca să visăm la nemurire,
În vastul cerc de încântare.

Ce altceva pot eu să fac?
Între imensele distanțe...
Decât iubire să-i transmit,
În vise cu ochi de romanțe.

Lună plină, Lună dragă,
Din aluatu-ți fără seamăn,

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ții minte

Ții minte când ne închinam?
În fața micului altar,
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.

În mica bisericuță,
Cu brâu de brazi,
De ger încremeniți,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai așezat tăcut.

Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfințită,
Pe rând noi am băut
Și pentru ai noștri morți,
Noi am aprins lumini,
Sus în munții Păltiniș.

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uite luna, nu e luna...

Uite luna, nu e luna!
Și-a ascuns din mers cununa,
Printre vârfuri lungi de brazi,
S-o urmezi cu cei mai dragi,
Pe poteci cu clopoței,
Să iubești umbrele ei,
Să-i descânți fruntea de aur,
Să-i oferi povești cu lauri.
Să-asculți vântul ce-o mângâie,
Să rogi noaptea să mai ție,
Când totu-i o feerie.

Ce ne-am face fără Lună?
Fără sfânta ei lumină,
Cine visele ar scălda?
În vorbe de Nu mă uita,
Decât ea și dragostea.

poezie de Valeria Mahok (11 mai 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde-i egalitatea...

Din cămări întunecoase,
Dese, ca fasolea pe-a ei viță,
În livingul unei case frumoase,
A intrat un șoricel,
Curajos din cale afară,
Ca să facă răzmeriță.
Căci era nemulțumit
De tot ce-l înconjura,
Stăpânii casei în mod voit,
Delicatețuri au pitit,
În frigiderul burdușit,
Numai din cauza lui,
Ca să nu poată mânca,
Când o dușmancă mai veche,
Pisica de aproape îl sfida,
Tolănită și sătulă,
Dormitând pe-o canapea.

Ei, de toate i se dă,
Iar eu trebuie să fur,

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unei asistente medicale...

Nu-mi injecta creierii cu minciuni...
Când mă zbat de ceasul morții,
Fă-mi mai bine o iertăciune,
Nu jongla cu mama sorții.

Nu-mi injecta teorii...
Când mă zbat pe patul morții,
Dă-mi un leac să-mi uit durerea,
Nu-mi ghici în iadul sorții.

poezie de Valeria Mahok (29 iunie 2016)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urmașii lui Otello...

Otello, au început să te imite urmașii...
cu ochi sângerii plini de setea răzbunării,
din prostești gelozii ce-a cuprins mai nou lumea.
Concurența, egoismul ei maladiv urmată de crime
îl gâdilă zilnic pe Dracu între coarne,
fără frica zilei de mâine sau inconștient.
Cele bune ale firi tale Otello râmân neobservate,
se vând prietenii între ei pentru ambiții necurate,
iar Desdemonele lor trișate plâng acasă în rate.
Pentru unii jumătatea lor este slugă sau marfă,
mai mult sau mai puțin prețioasă,
viața e trecătoare, calitatea ei îndoielnică, falsă...
prostia omenească n-are cote sau norme.
Treziți-vă oameni, din beția frustrărilor
ce sufletul latent vă mutilează,
urmați visurile sănătoase, pentru o viață frumoasă.
Oameni buni!
Schimbați scenariul dintre Otello și Desdemona,
cu fericiri împlinite în familia de acasă
și bucuria va curge din torente divine,

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (31 august 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vecinele...

Lângă o casă dragă lor,
Stau vecinele cuminți, pe-o bâncuță mică, veche,
Ca fețele multor sfinți în biserici pe perete.

Ochii plini de cataracte și voință de-a trăi
Cum au oamenii în etate și la ele poți găsi,
Lecții noi cu sfaturi coapte.

La picioare un parc cu flori, le umple viața de culori
Și de proaspete parfumuri, dragostea albinelor,
Balsam sfânt din munca lor, cu bis de însuflețire.

Viața le-a trecut în mare, văduvite-s de puteri,
Dar au multe amintiri ce le vor redepănate
Printre necunoscători.

Azi, poverile din spate le-au pus jos, ca pe dăsagi
Și cu zâmbete caline dau binețe celor dragi,
Fiincă așa se simt mai bine, când de lume–s observate.

[...] Citește tot

poezie de Valeria Mahok (6 august 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Versuri educative pentru copii

Un cățălandru arțăgos mușcă o pisicuță,
Prinzându-și mintea cu micimea ei,
Dar când primi peste boticul negru,
Zgârieturi rapide de lăbuță,
Fugii, crezând că pisicuța-i pui de leu.
#
Un lup flămând prinsese o mieluță,
Când toată turma-n staul adormise,
Dar a uitat de-ai ei străjeri canini,
Ce-ndată blana lui o împărțise.
#
O vulpe tânără, roșcară
Se-apropie tiptil de un cocoș,
Vrând iute să-l înhațe,
Dar se trezi vânată ea,
De-un Ciobănesc german.
#
Un șoricel lacom se înfrupta,
Cu brânza din cămară,
Pândit era de un tânăr motănel,

[...] Citește tot

poezie pentru copii de Valeria Mahok (decembrie 2009)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața îi o mirare...

În lumea în care m-am născut,
Nicicum din întâmplare,
Zburdă destinele în timp...
Căci viața îi o mirare!

Ocean de visuri,
Sub gene lungi de soare,
Veșnice căutări spre noi lămuriri,
Miracole cu semne de întrebare,
Mii de chemări spre înălțare,
Neastâmpărul în veci nu-ți moare,
Căci viața îi o mirare!

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vino!

Vino, să alergăm împreună,
Peste verdele câmpiilor însorite,
Ca fluturii peste mările de flori înflorite,
Lângă cascade mugind în torente la vale,
Sau printre sprintene ciripitoare,
Ce își cântă fericirea libertatății în soare.

Vino, să alergăm împreună,
În maratonul oamenilor frumoși,
De la munte până la Mare cea mare,
În Rai pământean, cu bucurii în floare,
De rău ocolite.

Vino, să alergăm împreună,
În nopți înstelete cu cărări galactice
Fără margini de mare...
Binecuvântând împreună
De la pământ până dincolo de soare,
Slăva libertății și-a păcii,
Sfinte icoane în orice altare.

poezie de Valeria Mahok (17 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 34 > >>

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Valeria Mahok, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Mai multe informații...

Fani pe Facebook