Valeria Mahok

Vis alb...

Vis alb, azi îmi fac cărare,
Printre ramurile tale,
Să-mi găsesc iar bucuria,
De a-mi cânta copilăria,
Când pe deal sau jos în vale
N-aveam piedici la picioare,
Nici la gura îngheţată
Când cântam din poartă în poartă,
Cu prietenii în hoardă...
Doar colinde bătrâneşti,
Pe la uşi, pe la fereşti,
Sfânt Crăciun să ne trăieşti,
Că pe toţi ne mântuieşti,
Prin naşterea lui Isus
Şi minunea din poveşti.

poezie de Valeria Mahok (20 decembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboară dorul

Zboară dorul, căutând amorul,
Pe câmpii cu flori şi rouă în obrăjori,
Trezite în zori de ciripitori,
Care dau fiori cu orchestra lor.

Zboară dorul, căutând amorul,
Prin păduri stufoase, leagăne umbroase,
Verde mătăsos cu miros frumos,
Ce îngână uşor glasul de izvor.

Zboară dorul, căutând amorul,
În cascade reci şi curcubee seci,
Descântate în veci de admiratori
Ce iubesc din zori înălţând fiori.

Zboară dorul, căutând amorul,
Prin troiene groase, albe şi spumoase,
Pe plaiuri cu ghiocei, ca urechile de miei,
În bucurii naive ca şi cărciul babei.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (17 ianuarie 2021)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburdălnicii...

Zburdă destinele în timp,
Cum zburdă fluturii în văzduh,
Iar visele sub clar de lună
Prinse în corsetele iubirii
Se agită viu, înflăcărate,
Până şiretele-şi dezleagă.

poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numai când iubim,
Duşmanii, ca fluturii nopţii ni-i înmulţim.
Numai când iubim,
Prieteniile vechi, cu fericirea noastră nebună,
Fără să vrem strivim şi suferim.
Numai când iubim,
Esenţa vieţii cu adevărat o simţim
Şi spiritul ei în creaţii minunate voit îl slăvim...
Şi în eternitate dorim să-l răstignim,
Numai când iubim.

poezie de Valeria Mahok (august 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticoronavirus...

Dragi părinţi, copii şi fraţi,
Coronavirus nu-l sfidaţi!
Casele dezinfectaţi,
Mâinile să le spălaţi,
Cugetul să-l curăţaţi,
Credinţa s-o înălţaţi,
Postul binecuvântaţi,
Fiţi uniţi şi depărtaţi,
Lui Dumnezeu vă rugaţi,
Pacea lumii invocaţi,
Preşedinţii fie fraţi,
Înţelepciuni urmaţi,
Corona poate mai are fraţi...
Şi nu-s chiar îndepărtaţi,
Iubiţi-vă mult şi iertaţi,
Raiul să-l reinstalaţi,
Moarte răului pledaţi,
Să trăim necenzuraţi,
Paştele să-l aşteptaţi,
Pământul să-l luminaţi,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strada mea

Strada mea cu nume de Luceafăr,
Mă cheamă cu atâtea amintiri,
La poarta casei, teii puşi de tata,
Au vârsta mea şi au îmbătrânit.

Dar strada şi parfumul teilor e acelaşi,
La fel ca amintirile, ce au trecut,
Aud şi-acum sâset de bucurie,
Cum aş putea uita, ce-am petrecut.

În poarta casei văd pe mama şi pe tata,
Cu ochii adânciţi în tâmple argintii,
Pe sora mea, înger între copii,
Ce-mi conduceau plecarea cu toţii trei,
Căci mă chema grăbit al meu destin.

Acum, strada, ca şi poarta, e pustie,
Doar mama între tei apare rar,
Cei dragi s-au dus chemaţi de zări pierdute,
Iar prietenii, către ale lor chemări.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2004)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tristă singurătate...

O, tristă singurătate!
spin bătut de vântul soartei,
pe-o câmpie fără flori...
doar cu stoluri vii de ciori,
croncănind în van de toate,
parcă rândul nu-i şi-al lor,
să-şi piardă aripa dreaptă,
în decursul anilor.

O, tristă singurătate!
floare veşnic ocolită...
de apropiaţii tăi,
ce rezişti ca o cetate,
sfidând jungla celor răi,
doar călită în credinţă,
plăcută lui Dumnezeu.

O, tristă singurătate!
ai o lege a recompensei,
ce sfidează chinu-ţi greu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (8 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoc, gratuit...

I-am dăruit unei vecine o carte gratuită,
Şi drept mulţumire pentru gest,
Mi-a dat o replică nebănuită:
- Ce să fac cu ea?
Doar nebunii scriu cărţi şi vor cultură!
Iar mie gura pe loc mi s-a încleştat.

poezie de Valeria Mahok (5 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuget târziu II

Cred, că fiinţa umană este cea mai reuşită,
mai frumoasă şi mai surprinzătoare creaţie a divinităţii,
de aceea nu trebuie să dezamăgim creatorul.
Trăim în iureşul unui univers fantastic,
prin forţa şi frumuseţea lui,
a sistemelor şi ecosistemelor sale,
ca să nu mă gândesc patetic la un dirijor suprem,
al acestei realităţi misterioase
şi la scopul capodoperei sale, viaţa în univers.
Simt prea multă organizare
şi disciplină în universul înconjurător,
ca să mai rămân o ateistă convinsă,
atunci când viaţa, acest miracol viu al creaţiei,
este într-o veşnică dezvăluire şi regenerare,
nelăsând nici un gest pozitiv nerăsplătit
şi nici o greşeală, mai ales omenească,
să treacă nepedepsită, la timpul şi momentul potrivit.
Cred, că nimic nu poate deveni organizat în lume şi în univers
fără ghidul unor sau unei inteligenţe supreme, divine.
Sunt prea multe specii vii cunoscute

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (12 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!