Poezii de Valeriu Butulescu
Insomnie
E noapte.
Sub candela tăcerii
târziul obosit scăpă croșeta.
Norii, cu aripile strânse
se-ntorc pe firele de iarbă.
Istovite, razele de lună
au adormit pe marginea ferestrei.
E noapte.
Privesc alături, spre tine
și văd luna
prăbușită în oglinzi de cleștar.
Ești istovită,
speriată, fericită.
Dar nu vrei să dormi.
Zadarnică încercare
de a prelungi viața.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea florilor
Și înălțimea
e dureroasă depărtare
o pană frântă
preface zborul
în presupunere
în dragostea florilor
vântul hotărăște.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creșterea neființei
Prin răni
ne vedem
sinele
o durere
mai poate dovedi
că exiști
în tandrețea șarpelui
nimeni nu vrea să creadă
pe nimeni nu tulbură
sângele incolor al florilor.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.Teresa
În ochii tăi
rotunzi
ca un cer căzut în fântână
citesc cărțile
încă nescrise
mâinile tale
îmi reconstituie chipul
din cioburile oglinzii
sparte în tinerețe.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
Imperiul meu
este
acest dreptunghi
de hârtie
merg prin el
în vârful degetelor
să nu cumva să calc
fără să vreau
în țară străină.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nichita
Încercăm și noi
să descompunem pușca
în cuvinte
dar orice altă ordine
e o dezordine
prin ploaie
te căutam
mulți dintre noi
se vor îneca probabil
în apa strânsă
în urmele pașilor tăi.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tremură sub vânt
Soarele va cădea iar
pe deal
mestecenii fac semne
și tremură sub vânt
florile nimănui
ciobanii râd
a mai venit o seară.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Titel
Sufletul tău
fu pomul firav
cu un fir de viață legat
de parul vertebrelor
răzvrătite celule
corbi îndoliind copacii
în inflorescența tumorii
crescu neființa
să fie oare luna
marele câine
care păzește lumea.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cămătărie
Am un râs sănătos
mi s-a permis chiar
să împrumut zâmbete
au și venit câțiva
i-am ajutat să-și monteze zâmbetele
pe colțul gurii
au plecat fericiți
lăsându-mi garanție
câte o lacrimă
dar le-am spus
să le aducă repede înapoi
că mâine
e sfârșit de săptămână
și multă lume
vrea să zâmbească.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gard înseamnă
Gard înseamnă
teamă de câini
și sete de proprietate
numai pe gard
pisica se simte
a nimănui
poarta rămâne mereu
o injurie
adusă gardului.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Valeriu Butulescu, adresa este:
