Poezii de Valeriu Butulescu, pagina 8
Elegie calmă de iarnă
Zeii cărunți
Pletele-și scutură
Pajuri polare
Penele flutură
Cerul coboară
Lanțuri de stele
Plâng obosite
Secunde grele
Tăcerea cheamă
Îngeri de piatră
Fumuri de veacuri
Se-ntorc în vatră.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mine
Certificat să-mi fie sapa
Amprenta muncii scrisă-n palmă
Ogorul mângâiat cu grapa
Sub raza lunii, pururi calmă.
Și n-oi mai păstori cuvinte
În fraze - șir de vite sterpe
Păianjen cult - ocultă pânză
De substantive, flori și verbe.
Iar în cămara - sat, acasă
Să-nchid o toamnă, an de an
Să știu de ce jertfesc pe masă
Un colț gălbui de Bărăgan.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Timișoara (1 mai 1987)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
Elipsa tăcerii
coboară din senin.
Când simți lumina
cum îți inundă ființa.
Și lipsa
se preface în preaplin.
Și fiecare gând
devine rând.
În raza soarelui divin
ce scaldă blând
iubirea și dorința
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
imnul chemărilor fără glas.
Am pășit în trecut
printre trandafiri tomnatici
să caut sâmburii viitorului.
Cocoșul de piatră a cântat în amurg
Pe fața ta, înapoi
am zărit jarul ultimului sărut.
Am îngenuncheat să-l aprind
dar buzele mi s-au umplut de cenușă.
Glasul cocoșului răzbătea prin amurg.
Era însă ecoul lui din nesfârșit.
Cocoșul murise din zori.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământ mirific
Pământ mirific, glob fecund,
Ai devenit un zar rotund
Te dau de-a dura veseli, la povarnă,
Cameleoni bronzați în miez de iarnă,
Îngeri de bătătură, care-njură,
Apostoli cu securea la centură,
Zei rotofei, marionete,
Cu soarta lumii-n serviete,
Purtând pe umeri, etalon,
Inteligența embrion,
Doboară calmi, în plină stradă
Popice-n formă de grenadă.
Pământ mirific, glob fecund,
Ai devenit un zar rotund,
cu flori carbonizate-n vaze,
Iradiații-n loc de raze
Ciuperci atomice-n subsol.
Pământul minge. Pasă scurtă. Gol.
poezie de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roșu" (1981)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre moartă
Acest ghem
de pene colorate
a fost cândva un cântec.
Zborul ei s-a frânt
la fereastra mea.
A lovit din plin geamul,
derutată de zidul străveziu
de sticlă.
Nu știa nici ea
că transparența
poate să ucidă.
Am ridicat-o,
încercând să o ajut.
Am încălzit-o
la pieptul meu.
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sete de viață
Așa cum stelele
își cern eternitatea rece
printre crengi de întuneric
scânteietoare gânduri stau de veghe
la poarte străvezie a unui vis.
Roua limpede a fântânilor
înfiorată în dimineața
mugurilor calzi
și mirați.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Slavă Ție, Omule Dumnezeu!
Cred în jertfa Ta, Iisuse!
Omule Dumnezeu!
Cred în suferințele Tale omenești!
Cred în sfințenia Gândului Tău!
Pe lemnul nevinovat al Crucii Tale
Sânge roșu, adevărat a curs.
Piroanele acelea reci de fier,
Corpul Tău omenesc l-au străpuns.
Iar cei ce Te-au vândut atunci,
Continuă și azi să Te vândă,
În Casa Ta au revenit negustorii,
Ei aur fac, din crunta Ta osândă.
Scot bani din jertfa Ta,
Deși spun că luptă cu cel rău!
Doamne, atâtea suflete goale,
Sunt pline de Numele Tău!
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
În fiecare zbor
se ascunde un dor
al pământului.
Și mângâiere
e orice adiere
a vântului.
Doamne,
cum să ne încălzim
sufletele ființei,
Fără să ne mistuim
în focul dogoritor,
chinuitor
al dorinței?
poezie de Valeriu Butulescu din Versuri noi (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis bolnav
Sunt omul care și-a pierdut umbra.
Am căutat-o în noapte
dar noaptea a fugit speriată.
Am căutat-o în peșteri
dar liliecii mi-au răspuns cu blesteme.
Am căutat-o în mare
dar marea a fugit în cer.
Sunt omul care și-a pierdut umbra.
Nedumeriți, apoi nemulțumiți,
oamenii m-au alungat.
M-au privit împietriți cum fugeam.
Umbrele lor clătinau din cap.
Am privit cerul
și-am văzut
umbra soarelui pe infinit.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Mărturisiri literare" (1971)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Valeriu Butulescu, adresa este:
