Valeriu Marius Ciungan

Partea frumoasă a vieţii

partea frumoasă a vieţii este cea nespusă
secunda de tăcere şi incertitudine
risipa de nori alungindu-se pe pleoapa apusă
de aceea tot ce îţi cer este să nu atingi
povestea aceasta de dragoste
să nu clipeşti, să nu spui ceva
e doar o lebădă ce va pluti odată
cu valul ce-ţi va mângâia privirea ta
să discutăm mai bine despre micile banalităţi ale vieţii:
despre delicioasele salate de vară ale bunicii,
despre cura de bere Golden Brau şi efectele ei sentimentale
pe care le resimt şi în ziua de astazi,
despre amenzile nejustificate care se încasează în troleibuzul 41
şi imensa tristeţe pe care am transportat-o în trenul de întoarcere
despre aerul desuet al lentilelor rotunde
şi despre atâtea şi atâtea încă
să discutăm la nesfârşit, interminabil, dar în şoaptă
să nu trezim frumoasa poveste de dragoste
ce toarce în mine într-o tăcere măiastră, înţeleaptă.

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blues

vibra tăcut secunda pătimaşă, vinovată,
sburând un sbor mistuitor, frenetic,
cuvântu-abia mai tresărea-ntre noi
şi levita nedumerit, flămând, besmetic
genunchiul tău îmi despica genunchii,
călătoream în dansu-acest transcedental,
când mâna-mi stângă se iubea cu mâna-ţi dreaptă
şi dreapta-aprofunda un studiu femural
priveai lasciv în lenta contopire
şi lent te contopeai în lenta piruetă,
lent mâna-mi dreaptă se-odihnea
lasciv, copleşitor, pe lenta siluetă
tactil îmi dibuiai talentul de sub tiv
şi-această tandră uvertură paşii o cântau confuz,
înlănţuiţi într-un poem nespus, interminabil,
cu ochii-nchişi iubeam în ritm de blues
eram două perechi cu umbra-n unghiuri diferite,
două păsări nespuse într-un singur sbor,
transcedentalpe fumul de ţigare
cuvântul ne ningea pe tâmple lent, covârşitor!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul neautorizat

începusem să zidesc
frumoasa poveste de iubire,
perfect geometric, impecabil,
într-o măiastră antrepriză
şi fără un contract mai ferm cu-a doua vârstă-n criză

un cuib perfect rotund,
cu finisaje şi decoraţiuni de suflet-deci interioare,
de trei sau patru-sau în noapte strălucind albastre stele,
pentru un sbor rătăcitor ce s-ar întoarce în sfârşit acasă
după ce l-ar fi atins pe Dumnezeu cu penele pastele

zideam fără pietre, fără Ana, făra autorizaţie
de mituri şi zidire,
un cuib perfect în noapte, deci la negru,
şi raza lunii-având documentaţie incompletă
de iubire- se odihnea ascuns pe sborul alungit, vertebru

când tocmai ce-adunasem semnături
de la zei şi înţelepte păsări de-un înalt prestigiu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit împreună

eram sublimi, dar oarecum pragmatici
mergând spre steaua nordului, adiacent,
fiorduri mari le străbăteam galactici
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi în salturi colosale
şi copleşiţi de pasul inocent
prin sfere în rotaţii abisale
de mână strânşi spre un destin fluent

eram sublimi pân-la perfecţiune
priveam în urmă, meteoric, indecent,
cum geometric soarele apune
şi-apoi răsare-n noi incadescent!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dragoste

Să nu crezi in semnificaţia viselor,
pesemne-n semne,
în cifre pare,
în cercuri triste-circumscrise,
în ritualuri prăfuite
şi ursite
în palma ce-i ghicită îndelete pe abscise
să nu crezi în mine,
în trupul deşirat
aleatoriu,
nici în cuvintele
ce mă adună-ntr-un poem
algebric-derizoriu
să crezi doar în dragostea mea
şi în lumina care-o lasă,
mistic,
după ea!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingerea

ţi s-a umezit uşor mâna
într-a mea
mângâiam cu grijă
o albă catifea
te-mbujorasei
ca o fată mare
inocenţa ta
era mirare
coborai pleoapa
leneş, şovăitor,
simţeai iubirea
îngăduitor
firavele degete
făceau dragoste
se împreunau sublim
în dulcea pacoste
erau albe, imaculate,
erau zece
numai împreună
şi-un mic poem de toamnă

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iarnă

sburau fulgii de nea
fantastic
în traiectorii ciudate
se căutau între ei
în spaţiul scolastic
mii de secunde albe
îmi devorau trupul frumos, străveziu,
eram un suflet de cuvinte
murind la asfinţit
şi-n dimineaţă viu
aveam genele grele, ninse,
descifram tot mai greu azurul
acest anotimp
imbecil de lung şi de alb
îmi încremenea conturul
aproape că murisem
retina reţinuse-un ultim vers de dragoste,
un rând,
bătrânii corbi îmi ciuguleau din înţeleptele orbite
şi-mi deşirau povestea-n timpul lor înalt, sburând.

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune

spune tot ce nu s-a spus, tot ce ştii şi ascunzi
aerul nerespirat, sărutul neâmplinit,
lumina rămasă pe buze, micul univers în care vrei să pătrunzi
lasă-ţi pleoapele încet, întâmpină apusul în hainele tăcerii,
adu-ţi aminte de ziua de mâine,
de liniştea clipei ce bate în dulcele păcat al plăcerii
spune tot ce nu s-a spus, spune... şi-apoi aşteaptă
cuvântul se-ntoarce în tine şi te urcă: treaptă cu treaptă

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Poveste de toamnă
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amnezii

uitasem primăvara vine dupa iarnă
cuvântul după gând, gândul fecund după un altul,
cu gleznele jumate în zăpadă, jumătate dezgolite-n ierburi
mai caut aripi să m-ajute să încerc măcar jumate saltul

uitasem anotimpul în care m-am născut
părea să fie o sărbătoare de-nviere
a trupului fragil surpat sub pleoapa de pământ
privind cum iarba încolţind viaţa primăverii înapoi şi-o cere

poezie de Valeriu Marius Ciungan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasă odaliscă

să ştii demult nu mă mai impresionezi
cum stai şi leneveşti întinsă-n faţa mea
abia te mai ating, abia de îţi mai laşi atinsă
frumosul nud, albă, cucernică, supusă odaliscă
şi regele e gol, pe umeri jderul a murit şi capa de mătreaţă îi e ninsă
sunt rege-nscăunat la curtea mea

să ştii demult nu mă mai impresionezi
frumoasă odaliscă, cum stai întinsă, albă, goală-n faţa mea
în tumbe colorate de satin apare din decor bufonul
pare a fi vecinul, îmi mai citeşte seara din ziar,

poezie de Valeriu Marius Ciungan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!