Poezii de Vasile Dobrian
Dualitate
Alături de linia dreaptă
am desenat o linie curbă,
fără să mă gândesc deocamdată
la nicio deosebire de sex.
Mai târziu,
când mi-am complectat
bagajul de cunoştiinţe,
fiind confruntat cu alte forme
şi planuri geometrice,
am înţeles sensul ascuns
al mişcărilor tactice,
dualitatea devorantă
dintre linia dreaptă
şi linia curbă,
dintre cuvântul rostit
şi cel desenat,
în lupta acerbă, continuă
pentru dreptul la coexistenţă.
poezie clasică de Vasile Dobrian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanţa
Înflorea în gol lumina ca o floare
cu rădăcinile uitate în lună.
Eu eram prietenul tău de uitare,
tu erai uitarea ce mă ducea de mână.
poezie clasică de Vasile Dobrian din Arhipelag (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis treaz
Nu ştiu cine m-a strigat din noapte
Când mă-ntorceam prin somn
Cu stemele decapitate
Mi-a rostogolit numele
Cu stâncile fulgerate
În volutele ce şi le deschidea ecoul
Şi-a tulburat jocul mâinilor de cleştar
Încolăcite pe gâtul pădurii
Încercau să împletească
Din mătasa lunii
O cunună de valuri
Pentru umerii tăi
Sfâşiaţi de dorinţe.
poezie de Vasile Dobrian (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ştii o altă poezie, o poţi adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Vasile Dobrian, adresa este: