Victor Marinescu

Trip

când mori îţi bate inima invers
nu du-te vino cum te-ai obişnuit
iar corpul din aproape în aproape
atenuează o mişcare până când
se blurează forma până când
îmi poţi ţine inima în mâini până când
0% femei goale
0% droguri
0% nedesluşit
0% culoare şi dumnezeu

şi ce-aş putea să mai spun?!
am fost orb
am fost
în bătaia inimii.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altceva viu

am petrecut atât de mult timp prin mintea mea pentru dumnezeu
încât
am uitat să exist
şi n-am iubit aşa cum iubiţi voi
cel puţin nu aici
aici
doar mi-am distrus corpul
şi va veni o vreme când oasele mele îl vor proiecta pe dumnezeu putrezind
dincolo de orice gând
dincolo de fericire
să-l acoperi cu degetele
să nu-l mai simţi.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animale

carnea e o curte în care fiecare face ce vrea
unii iartă
alţii sapă morminte să-l împiedice pe dumnezeu
suntem obsedaţi de viaţă
prea multa viaţă şi uitare
prea puţine destine spre deloc
totul se calculează în starea de veghe
şi nu mai rămâne nimic
suntem vii
fără nicio admiraţie.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonica unui fapt

îmi ţiuie ceva în piept
şi mă seceră zi de zi de zi
aşa ne ţinem de mâini
cum ne ţinem de mâini
şi-i numele atât de zgomotos!!!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bismillah

când nu mai simţi
e ca un drog pentru moarte şi alergi
nu ai nevoie de eroi
n-ai avut niciodată
oricum suntem prea mulţi şi nici măcar
dumnezeu nu mai e în stare de noi
şi din ce a mai rămas fără cuvinte
avem o inimă
să nu ne mai auzim
şi cine să ne oprească?!
timpul nostru a fost prea bun.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgăre de pământ scobit la mijloc

îmi vibrează inima inspir
şi cum se-nfoaie consoanele şi vocalele
plămânii
sângele zgomotul din gât
pare că e perfect aşa
niciun dumnezeu pe aici
nici moartea nici cancerul
respir
o depărtare nepotrivită.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campionii sufletului

ai ales să nu mai alegi
pentru că
arătăm destul de rău după chipul şi asemănarea
şi nu ştiu câţi dintre noi şi-au dorit asta
şi de câte ori nu ai trecut pe lângă tine stând pe-o bancă cu telefonul în mână tu privindu-te mergând
şi nu te-ai oprit
în speranţa că data viitoare nu vei fi mort
şi mort pentru că nu ţi-ai promis niciodată asta ai ales altceva
tocuri înalte adidaşi sau mai ştiu eu ce alte modele în funcţie de gen
genţi haine tot felul de rahaturi
ai ales să nu mai alegi
şi de fiecare dată când treci pe lângă tine fără să te priveşti
nu crezi că va exista o dată viitoare când vei fi dispărut
şi cu toate astea
te repeţi indiferent.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celei pe care

deşi te dezbraci şi îmbraci în fiecare zi
nu vei reuşi să schimbi niciodată nimic
orice culoare ai purta
şi oricât te-ai goli de tine
pentru ceilalţi
eşti doar o idee a inimii născute în momente diferite
în oameni diferiţi
tu eşti ei
dar ei nu vor fi niciodată tu.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciupirea unei coarde până la anulare

mimez tăcerea cuvântului
nu ştiu cum am reuşit
dar dau de dumnezeu el nu dă de mine mimez
şi nu mă pot opri
e ca atunci când omul vibrează într-o fotografie şi nu se vede
el nu mimează
e ca şi cum ai lua un om în mână
şi-l scuturi
îl scuturi bine
pe normal nu se poate vedea asta
dar dacă mijesc ochii îi văd dârele vibraţia
îl pot vedea pe dumnezeu rămas fără cuvinte
şi nu mă pot opri brusc sunt neclar
mă insinuez în răspunsuri de ce el de ce noi nu întrebări
mimez şi scriu
mă opresc şi scriu
aflu şi iar scriu
în tot timpul ăsta ceilalţi nu mimează
ei pur şi simplu vorbesc despre vreme despre ce au mâncat
ce vor mânca ce iubesc ce vor despre muri niciodată nu

[...] Citeşte tot

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum dumnezeu se repetă

cum poate ne-au crescut plămânii din flori crezând altceva
cum respiram cu niciun pământ pe aici
şi n-am făcut nimic pentru durerea asta
doar am sperat că suntem din carne şi oase
cum
pentru încă o zi sau două
cineva ne va uda
şi ne va numi vii.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!