Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Victoria Dicu

Poezii de Victoria Dicu

Concluzie

Tot ceea ce există în afara mea
Îmi poate fi dușman
O picătură bună de existență
Îmi poate fi fatala înăuntru
Și viața poate deveni atunci
O simplă agonie...

Cam în același mod,
O apăsare de lamă ascuțită
Îmi poate fi plăcere internă-
Și-atunci ce-mi este trupul? -
O iluzie buimacă...
De carne
În fază incipientă de golire
Subjugată clipei?

Nepăsarea este singurul remediu
În funcție de ceilalți...

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Parabola

Am înțeles că pasiunea e dăunătoare,
Că te dărâmă și-ți face sufletul bucățele...
Iar dragostea...
Dragostea înseamnă pace și împăcare!!!

Pe prima o cauți cu înflăcărare,
Iar pe a doua o accepți cu înțelepciune-
Dar omul e dator
Să fie găsit în cele două!

Parabola firească a celui detașat...
Trăirile caută un sens acum!
Pentru fiecare diferit,
Dar sigur și lăsând urme diverse...

Am înțeles că cea care trebuie trăită
Este clipa diversă
Și nu cea planificată-
Trăire nu robotizare...

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Putere și Decădere

Punând mâna pe sufletul meu
Ai pus mâna pe nemurire.
Îți pot dărui nesfârșirea,
Pot lua sfârșitul
Și cu el - pe tine!

Puterea mea de a îndura
Se confundă cu marea.
Puterea mea de a convinge
Se confundă cu vântul.
Pot iubi, cum pot nimici... prin tine!

Am nevoie de aripi să pot învinge -
Prefer suflet să câștig -
Cobor până în adâncuri
Pentru a mă ridica în înalt...
Și toate astea cu tine!

Și nescriind nimic până acum
Pot avea tot și toate,

[...] Citește tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubind normal

M-am gândit:
te iubesc cât se poate de normal-
La fel cum luna este astrul nopții
și nu se întreaba de ce...
La fel cum răsare și apune soarele
de mii de ani
și nu se întreaba de ce...

Te iubesc asemeni ierbii în căutarea
dimineților cu rouă,
Asemeni călătorului însetat, tânjind
după răcoarea pădurii...
Și toate acestea fără de ce-ul
inexplicabil-
De aia... te iubesc!

Te iubesc normal,
Nu înfrigurată, nu încercând
să sfâșii pe nimeni.
Dacă te-aș iubi în felul de-al doilea

[...] Citește tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Constant

Unii caută înțelesuri în lacrimă,
Alții- în nimicurile inflației...
Și unii și alții conviețuiesc.

Atât cât e necesar- firul ierbii crește.
Nu cere socoteală, nu țipă...
Așa îi este dat- să fie!

Malformațiile sunt taxate și mor!

Primii caută naturalul,
Studiază malformația-
Dar nu o taxează, ci cred în vindecare...

Al doilea caz e mult prea simplu și sec!
Și totuși malformațiile trebuie salvate-
Doar dacă merită!...

Atât cât e necesar- primii caută înțelesuri...
Când nu mai e necesar, caută în continuare.

[...] Citește tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Obisnuinta de a caracteriza

Caracterizăm lumi de cretă-
Ceea ce am vrea să auzim,
Ceea ce am vrea să spunem;
Gândim că ceea ce ar fi,
Ar fi mai bine!...

Nu caracterizăm însă lumea noastră de carne-
Ceea ce auzim,
Ceea ce spunem
Și mai ales ceea ce simțim-
Acum, Aici și Înlăuntrul nostru!...

Cutezăm să avem păreri sau opinii
Despre ceea ce ar putea fi,
Când știm prea bine
Că ne-ar preocupa îndeosebi
Prezentul nostru din Aici și Acum!...

Caracterizăm lumi de cretă!
Ignorăm lumi de carne!

[...] Citește tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Palate cladite pe ruine

Ruine de suflet prematur,
Imagini de copii cu părul sur,
Lumi sclipitoare cu haine cochete,
Perfecțiuni înălțate pe defecte!

Palate clădite pe ruine-
Sunt vechi- făuritorii sunt de vină;
Sunt noi- făuritori există încă-
Clipe clădite pe cioburi vagi de stâncă...

Nimic nu-i nou, întreg, ci aurit;
Totu-i fațadă și totu-i ipocrit;
Adâncu-i tulbure iar temelia rară-
Nu ei, ci noi suntem cei de ocară!

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura RadoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Victoria Dicu, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook