Subiecte | Titluri: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

Viorel Mitea

Poezii de Viorel Mitea

Memento Mori

Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntați,
Înbufnați fără vină,
Încordați, supărați
Și uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheață și tină.
Avem brațe de lut
Și în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.

poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Omar Khayyam

Khayyam îmi ține de urât în noapte.
Și el e singur – veșnic călător.
Aceleași întrebări și eu le-aș pune.
Răspunsul însă n-are viitor.

Mă-ntreb și eu cum s-a-ntrebat și el,
De ce se-ntâmplă tot ce se întâmplă?
De ce ne naștem și murim mereu
Și doar regrete risipim în urmă?

De ce iubim iubire interzisă?
Și cine-acest cuvânt l-a inventat?
Balanța vieții e și-așa prea tristă.
De ce amarul l-am îmbrațișat?

poezie de Viorel Mitea (18 august 2009)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa

O frântură de timp
Este, poate,
O frântură de viață
Sau un pas către moarte,
Într-o clip-adunându-se toate,
Hotărând între viață și moarte.

poezie de Viorel Mitea (17 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând

Ești frunza care cade lin în palma mea
Jertfită vântului rătăcitor;
Ești ploaie albă de cireși în floare
Ce mi se-anină-n firele de păr.
Ești frunza care cade lin
Să-mi steie la picioare
Chemată de-al pământului ecou;
Ești iarba-naltă unduind în soare
Ce-mbrățișează moale trupul meu.
Și când la rându-mi fi-voi frunză
Smulsă din ram
Căzând rotit...
A cui să fie mâna care mă va culege
În sfârșit?

poezie de Viorel Mitea (8 februarie 2007)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptare

Va mai avea puțin de așteptat pianul
până ce degete prelungi au să-l alinte,
până ce noaptea o să-și lase voalul
să fie zdrențuit de lumânări aprinse.
Va aștepta s-adie iarăși vântul
perdele diafane să-nfioare
și-n miez de noapte va-ngheța cuvântul
lăsând doar muzica să se strecoare.
Când mâinile vor luneca pe clape
și sunetele se vor înălța curate
Regina nopții cu parfumu-i tainic
va înflori în calea celei așteptate.
Vei tresări-auzindu-i pasul
și foșnetul mătăsii te va-nfioră
va suspina pierdut pianul
când pentru trupul ei îl vei abandona.

poezie de Viorel Mitea (17 decembrie 2007)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joc

Pe pamânt
Urmele pasilor tai
Le sarut.
Si coame de vânt
Se strecoara prin plete
Cântând.
Pe cerceaf
Urma trupului tau
O cuprind.
Si gândul pagân
Se strecoara în suflet cerând.
Peste inima mea
Umbra ta se aseaza
Plângând.
Si-o vapaie albastra
Pe-amândoi ne-nconjoara
Dansând.

poezie de Viorel Mitea (16 februarie 2008)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Omar Khayyam

De ce ne împărțim după canoane
Plecându-ne la fel și fel de zei?
Când pomenea despre ulcioare sparte,
Khayyam vorbea atuncea despre ei.

Am sfărâmat perfecțiunea firii.
Simțirea sufletului noi am îngropat.
Călăuziți de voci inerte,
În tină capetele ne-am plecat.

Am sfărâmat în pumni petale.
Și unda râului în tălpi am tulburat.
Și cine cui va cere socoteală?
E vina noastră că am îndurat!

Poetul plânge. Filozoful se revoltă.
De peste veacuri tot s-ar face auzit.
Dar ce folos, că nimeni nu-l ascultă.

poezie de Viorel Mitea
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neliniște

Pe drumuri de piatră, de fier, călător;
Pe coame de vânt și fuioare de nor,
Pasul și gândul ți-s ură și dor.

Pe uliți și străzi, pe poteca de colb
Rătăcești! Călăuza-i destinul cel orb.
Năzuința ți-e neagră aripă de corb.

Pe trecutul pustiu viitorul ți-e-amar
Când dorința deșartă ți-este suflet hoinar,
Numele nu-i decât simplu hotar.

poezie de Viorel Mitea (5 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-mi pasă!

Nu-mi pasă de lumea din jur!
Nici lumii nu cred că îi pasă de mine.
Șuvoaie pestrițe se scurg împrejur
Și nici nu mai știu de mi-e rău sau mi-e bine.

Habar nu mai am care-i anul sau luna,
De-i zi sau e noapte, ce oră-i?... Totuna!
Mi-e trupul inert. Mintea-i goala și ea.
De-atâta pustiu mi-este inima grea.

Peste mâinile reci tâmpla-mi cade-obosită.
Niciun vis, niciun sunet nu mai pot s-o cuprindă.
Peste golul din jur se răsfrânge tăcerea.
Noapte-ntuneric lasă-n urmă durerea...

poezie de Viorel Mitea (13 noiembrie 2006)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbre

Umbre dansează în jurul meu;
Mi-e inima plină de umbre.
De umbre mi-e sufletul plin
Și chiar eu... sunt una din umbre.

Alunecă mute. Plutesc peste tot
Cu priviri încruntate, cernute prin mine.
Mă ceartă în gând și cu mâna de mort
Ma îndeamnă s-adorm. Mă acoperă bine.

Nu mai pot să mă mișc și mi-e frig.
Fluieră vântu-a pustiu și suspine.
Peste jarul plăpând aburii reci
Desenează doar gropi și ruine.

Mi-e inima gheață și sufletul vânt.
Mi-e trupul deșert. Tâmpla-mi arde tăciune.
Rugăciuni și blesteme în urechi strecurând,
Ca veninul de șarpe în sânge curgând
Îndoiala în suflet rămâne.

poezie de Viorel Mitea (1 noiembrie 2007)
Adăugat de Viorel MiteaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.

Pentru a recomanda poeziile de Viorel Mitea, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook