Poezii de Viorica Iliescu, pagina 2
* * *
moartea se-ntămplă
să fie în crematorii
alese de pojarul
unde focul arde
zi după noapte
noapte de pene ucise
în întâmplarea de-a fi
un șir succesiv
al dimineților sărutate de roua
căzută tardiv
pe neagra zăpadă
a celor sfinți
celor ce au iubit și au decis
să-împrăștie noaptea coșmarului
în falii de vis
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mă uit la un film sf așa
ca să îmi duc timpul rămas
într-un cadran ce bate nemilos
și-mi pare că viața asta a mea
a fost gândită de aștri
sau zei cu chipuri întoarse cumva
spre ochiul din frunza mereu verde
când cineva ucide pe altcineva
în numele unei legi fără substanță
rămâne un liber arbirtru
telecomanda îmi este aproape
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ama
arborii mei nu recunosc
alt adn impus
de copacii fantomă
să fie umbră sumbră
fragilei păduri
rai în adânc
al inocenței pierdute
cu mult prea târziu
sau poate devreme
ama
arborii noștri
refuză mersul târâș
spre ce încă nu știm ce va fi
zborul în ziua de mâine
să nu ucizi cuvântul
ce-mi stă în gât să-l strig
ama
arborii noștri
cresc drepți și siguri
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nu știu cât a rămas
să-mi fie rădăcină
din întreg
la ceas onest
bat clopote-n burg
ca și când
ar trimite-o depeșă pe front
unor soldați anonimi
dincolo de molimi, nisip
coșuri pline cu flori violet
mi-e frig și mi-e teamă
să port pe brațul drept
o lacrimă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud
păduri ce plâng
mult mai sălcie apa
în mănăstiri din munți
cu mult mai tristă tâmpla
ce sprijină cerul
rămas-a ochiul orb
în șuierul luminii
copaci decapitați
cad în genunchi
și îi aud
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când clopotele tac
vântul tremură în liturghii
din duminici trecute
circul revine la noi în oraș
nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schițează aproape nimic
doar vântul se zbate și plânge
în turla din adânc
păduri de clopote... tac
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
peste noi duhuri
adorm cu luna febrilă
rotindu-se în abis
câte sunt toate
și câte nu sunt
dacă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără să cer
dacă-mi permiți
în noaptea asta
vreau să devin
o stea
te las acasă
suflet al meu
chiar dacă vrei
să-ți faci de cap
să nu uiți
învelește iarba
în falduri croite
din cinci colțuri
hrănește-i pe copii
cu povești
despre lumini
să le spui totul
mitul cu baba cloanța
e doar un dig
în calea valului
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăgostită de un munte
ce plajă sinistră
sub cerul de-opal
mi se pare a fi
craterul selenar!
ce bolovani rupți
din roca fierbinte
ne sunt porți
înspre dincolo!
nici nu respir
de-atâta frumusețe
aerul ce-l trag în plămâni
e carcera mea
salonul privat
de pe Teide
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
într-o lume aproape
de lanuri de iluzii
eu cred în basme
și în zâne
cu ochi căprui
cândva
sub ploi mărunte
mai cred
că pietrele vor înflori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
