Poezii de Viorica Iliescu, pagina 4
* * *
îi expirase cardul
de nevoi personale
nicăieri nu găsea credit
nu își dorea mare lucru
nici genți vuitton
nici măcar o curea de la gucci
prefera niște opinci
din piele de porc
ce i-ar fi oblojit rana din tălpi
o traistă din păr de cal
pe care s-o poarte cumva
pe inimă și șold
o frânghie își dorea
țesută din bucata de cer
și setea pietrelor
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mi se pare bizar
acest dans al sângelui
tu dormi cu fața spre cer
eu încă mă caut
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dacă-ar fi fost să fiu
un pic mai înaltă
cumva să ajung
mai sus de umărul tău
să pot vedea cerul
prin tâmpla ta răstignită
pe umerii mei
câtă splendoare-am fi zărit amândoi
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
între două războaie
de câteva zile
un nor singuratic
și îngeri ce-și caută
aripa ruptă de cea mai neagră
zăpadă căzută vreodată
peste liniștea bălții
fragmente de timp
entități ce-și urlă destinul
pe câmpul de luptă
într-un război fără de sens
de câteva zile
o liniște stranie se-așează
pe stuful orfan
după care urmează un altul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ea își delimitează viața
atât de aproape de graniță
un verb se conjugă
de cealaltă parte a stâncii
verbul naște un pod
de pe care se aruncă sinucigașii
ea simte pământul din adânc
și face o declarație publică
sunt fericită
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
am crezut
că luna era
numai a mea
ca o liberă veste
pe care vroiam s-o aud
când nu auzeam nimic
și nimic nu vedeam
din lumea reală
ce noapte stingheră
ca zvonul întors
în cerul secat de oglinzi
îmi ofereau vârcolacii
mai presus de părerile mele
în țărâna grasă a lunii
singurătatea albastră
gerul ce scârțâie
în urzeala luminii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când clopotele tac
circul revine-n urban
vântul tremură
în duminici trecute
uitate
nimeni nu râde
nu plânge nici măcar o copită de cal
niciunul din cei ce au fost atât de aproape
de groapa marianelor
nu schițează aproape nimic
pe fața lor de clovni acrobați
măști născute din fum
ca fumul se-mprăștie
este un alt an
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
și cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
povești nespuse
umbre
e cerul meu
vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă
e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
și ochi abia născuți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
între noi doi
o cupă a răbdării
eu nu vreau nimic
nu mi-e sete
credința o am
nici foame nu-mi este
de trăiri și speranțe
le-am învățat pe toate
mireasă fiind
du cupa la gură și bea
universul cu toți cei ce sunt
înainte de noi iluzii
speranțe
între noi și cu noi
din apele timpului
renasc anotimpuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ce grabă de-a trece
aceste hotare
îndepărtate și reci
spre țara damnării
însăși damnarea
singurei clipe ce piere
e vraja ce vrea să ne aibă
îmbrățișați pe veci
în damnia
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Viorica Iliescu, adresa este:
