Viorica Pop

Sentimente inselatoare

Dragostea născută din nimic
Arzând transformă focu-n vâlvătaie,
Timpul pentru ea e veşnic inamic,
Zvântând-o ca pe-o lacrimă de ploaie.

Când la vedere ea se înfiripă,
Cu pasiune mare şi nebună,
Te simţi purtat în fiecare clipă
Plutind între pământ şi lună.

Adeseori se înfiripă-n grabă,
De parcă omul n-are altă treabă,
Când vine, viaţa ţi-o încurcă,
Trecând, plouat eşti ca o curcă.

Atunci când dragostea se pierde,
Speranţă rătăcită-n iarba verde,
Dorul de libertate te apucă,
Eliberat te simţi, zburdând ca o nălucă.

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siretul copilariei

Imensitatea gliei oprită stă sub ţărm
Tăiat de apa dură şi rece lasă semn,
Un piedestal pe care nu poate să mai urce
Şi umezeala apei spre luncă o aduce.

El poartă înspre mare pe valurile tulburi,
Prisosul ce natura aruncă de prin cuiburi,
Aruncă înspre maluri reziduuri putrezite,
Ce-au fost utile poate, dar nu mai sunt iubite.

Şiret el şerpuieşte şi îşi adună pruncii,
Care la fel ca dânsul dau umezeală luncii,
El sapă pe sub maluri spre a-şi lua tributul,
Aduce cu el moartea, sfidând necunoscutul.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilării

Eram copii desculţi şi goi,
Trăind prezentul în natură,
Jucându-ne în iarbă şi noroi
Pe luncă sau în bătătură.

Am fost şi buni, am fost şi răi
Într-o Moldovă rătăcită,
Poznaşi şi plini de vânătăi
Copilărie tristă-fericită.

Eram în curte între animale,
Crescându-ne unii pe alţii,
Sau în grădină, între cereale,
Primind instrucţiuni sau observaţii.

Apoi ne-am răspândit în lume,
Foarte rar ne mai vedem,
Am rămas copii cu glume
Când ni le-amintim mai râdem.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!