Vlad Milon

Mama

În mii de vaduri apele se scurg..
Şi pietre stau în calea lor
Copaci, cu ramuri, în lat şi-n lung
Şoptesc amar, cu dor..

Pe valea cea mai însorită
Spre cărările ce duc la ţară
Acolo mamă, te zăresc, înverzită
Printre firele de iarbă...

Aşteaptă-mă o clipă mama, nu pleca
O să vin din nou acasă
Mi-e jale, aştept a te vedea
Să-ţi simt căldura care mă apasă...

Lângă sobă, pe un scaun, şezând
înfrigurată ea stă şi coase

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Milon (8 martie 2023)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet uitat

Oh, tu, omule muritor
Bate vântul în al tău suflet
Te-ai născut într-un ogor
Trupesc, în propriul portret

Te visezi pe păşuni îndepărtate
Căci ameţitor e valul care vine
Cu paşii tăi, urmele devin realitate
Dar uiţi, ce laşi în spate...

Sincer, chiar nu-ţi este dor?
Să devii copilul de odinioară
Ca prin sunete de cor..
Inocenţa ta, nu o lasă să moară...

Te munceşţi, imperial necesar
Aspiri la un trai mai bun

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Milon (19 august 2020)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popor

Neam de neam nu s-a văzut
Un popor de-amar de veci,
Ruinat, trădat, de caii săi de lut
Uitat, lăsat, cu inimile reci.

poezie de Vlad Milon (18 iunie 2023)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul,propriul chip

Om, ce ai apărut în lume,
Ori ai plecat devreme
Timpul îşi lasă urme
El, prin noi aşterne...

Tic-Tac, sunetul de ceas
Care pare a fi grăbit
Tu ca om, plecat, rămas,
Oare chiar ne-ai socotit?

Nu lăsa ce ai în mână
Nici în suflet, nici în trup
Să te uiţi ca-ntr-o fântână
Ca pădurea către lup.

Tot ce va veni de-acum
Şi ce-ţi va da de veste
Iartă, nu te face scrum
Rămâi tu, o poveste!

poezie de Vlad Milon (12 august 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!