Poezii de Vladimir Potlog, pagina 23
Fecioară
O, tu fecioară cu corp de nimfă
Care te-ai arătat în visul meu...
Ești ca o zeiță care la harpă cântă
O melodie despre un dor greu.
Ești ca un înger, ca un demon...
Ca soarele ce pe cer răsare,
Ca un bătrăn trecut prin vremuri,
Un val spumos de mare.
O, tu, duh nepământesc,
Vreau să-mi apari noapte de noapte.
Să-ți spun cât de mult te iubesc,
Să fii fecioara mea fără păcate!
poezie de Vladimir Potlog (28 iulie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată omul! (Monologul lui Pilat)
Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.
N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.
Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iată omul! (Monologul lui Pilat)
Iată omul care îl vreți
Pe cruce răstignit să-l vedeți.
Omul acesta fără păcat!
Care din voia voastră a fost arestat.
N-a făcut nici un rău
Pot să vă jur pe al vostru zeu.
Dar... Voi sunteți un popor hapsân!
Care vreți mai mult sînge decât vin.
Eu n-am nici o vină, sunt curat,
De vreți să moară? Să fie al vostru păcat,
În fața lui eu nu sunt vinovat.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzie bizară
În sufletul meu e din nou primăvară
Și iarăși copaci înfloresc,
Pe cer vrea să răsară soarele,
Ca un rege nepământesc.
În gândul meu e primăvară
Și în inima mea la fel,
Și iarăși vreau să-l caut
Pe bunul Dumnezeu.
Dar asta e doar o iluzie bizară
E ca un vis neîmplinit,
Afară e din nou primăvară
Dar eu iarăși pe Dumnezeu nu l-am găsit.
poezie de Vladimir Potlog (9 aprilie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubite ne cheamă marea
Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
La fereastra mea
Un înger la fereastra mea bate
Ca să-mi spună o veste bună:
Că undeva departe,
Îngerii și oamenii împreună se adună
Ca să vadă a cea minune
Care de mult a fost prezisă
Și cu litere de aur
În cărți vechi a fost scrisă.
Se va naște un prunc
Într-un grajd cu boi
Ca să scape lumea
De necazuri și nevoi.
Să ne bucurăm și să-l slăvim,
Cât pe lume trăim,
Pe acest prunc divin
Cu sufletul de lumină plin.
poezie de Vladimir Potlog (13 decembrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea
Se aud cocoși cântând
Și soarele e sus pe cer.
Se aud mieii zbierând
Și lumea îmi pare un curcubeu.
Soarele e la amiază
Și încălzește tot ce este viu.
Țăranii pe câmp lucrează
Și lumea îmi pare un pârâu.
Soarele e la amurg,
Iată și luna a răsărit.
Țăranii vin de la plug
Și lumea îmi pare un infinit.
Soarele să ascunde după nori
Și noaptea încet să lasă.
Pe cer apar mii de culori
Și lumea îmi pare atât de frumoasă.
poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povața mamei
Vântul bate, frunza cade,
Dar în suflet mi-i cald și bine,
Căci o ființă bună și dragă
E mereu lângă mine.
Aceasta e mama, sfântă icoană
Care mi-a dat grai și viață,
Dar cu vorba ei blândă și dulce
Mi-a dat și o bună povață.
Să nu uit că anii zbor ca clipele,
Toți îmbătrânim și când ne cresc aripele,
Ne luăm zborul de lângă cei care îi iubim,
Această povață toți trebuie s-o știm.
Eu o cred pe mama,
O înțeleg atât de bine,
Dar ea cu sufletul și inima
Mereu va fi cu mine.
poezie de Vladimir Potlog (23 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica
Copile, rândunica cât e de mică
Are și ea casa ei.
E harnică ca o furnică,
A fost înzestrată cu mult har de către zei.
Ea vine din țări îndepărtate,
Zburând peste pustiu fără ploaie,
Ca să vie la noi în țară
Și să facă casa ei din lut și paie!
Cuibul ei e-o casă mare
Pentru puii ei micuți.
Rândunica e o mamă iubitoare,
Copile, asta niciodată să nu uiți!
poezie pentru copii de Vladimir Potlog (4 mai 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se leagănă frunza de nuc
Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Și răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Și lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Și stropul se odihnește în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă așa ușor
Și-mi aduce aminte de al meu dor.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Vladimir Potlog, adresa este:
